ASENTIMÉNT s. n. (In legatura cu verbele «a avea» «a cere» «a da» etc.) Invoire cu felul de a vedea sau de a proceda al altuia. V. consimtzamint. A cerut asentimentul responsabilului de grupa. ◊ Loc. adv. Cu asentimentul cuiva = cu aprobarea cu consimtzamintul cuiva. ◊ Expr. A fi in asentimentul cuiva = a gindi a proceda in conformitate cu dorintza sau cu felul de a vedea al cuiva.