acórd (acórduri) s. n. Intzelegere invoiala. < Fr. accord. Der. (din fr.) acorda vb. (a da a oferi); acordabil adj. (care poate fi acordat); acordeon s. n. (armonica instrument muzical); acordeonist s. m. (persoana care cinta la acordeon); acordar s. m. (acordor); acordor s. m. (persoana care se ocupa cu acordarea unor instrumente muzicale).