litigiu sn [At: DEX / Pl: ~i / E: fr litige lat litigium] Conflict intre persoane institutzii state care poate forma obiectul unui proces unui arbitraj etc.

LITÍGIU litigii s. n. (Jur.) Conflict putind forma obiectul unui proces ivit intre persoane institutzii sau state. V. controversa. Pl. shi: (invechit) litigiuri (GHICA S. 589).

LITÍGIU s.n. Conflict ciocnire de interese care poate constitui obiectul unui proces. [Pron. giu pl. i uri. / cf. fr. litige lat. litigium].

LITÍGIU s. n. conflict diferend care poate constitui obiectul unui proces al unui arbitraj etc. (< fr. litige lat. litigium)

LITÍGIU ~i n. jur. Conflict care poate fi supus pentru rezolvare unui organ de jurisdictzie. [Sil. giu] /<fr. litige lat. litigium

litigiu n. contestare judiciara.

*litígiŭ n. (lat. litigium d. lis litis proces shi ágere a duce). Proces judecata contestare.

litígiu [giu pron. gĭu] s. n. art. litígiul pl. litígii; art. litígiile (gii)

litígiu s. n. [giu pron. giu] art. litígiul; pl. litígii art. litígiile (sil. gii)

litigiu

litigiu gii.

LITÍGIU s. 1. v. controversa. 2. v. neintzelegere.

LITIGIU s. 1. controversa. (~ a fost rezolvat de un arbitru.) 2. animozitate cearta conflict dezacord dezbinare diferend discordie discutzie disensiune disputa divergentza gilceava invrajbire neintzelegere vrajba zizanie (inv. shi pop.) price pricina sfada (pop. shi fam.) circota dihonie rik (pop.) hartza (inv. shi reg.) pricaz scirba toi (reg.) bucluc hira poanca sfadalie zoala (Mold. shi Transilv.) poara (Bucov. shi Transilv.) shcort (inv.) dezunire gilcevire imponcishare judetz neashezare neunire pira pricinuire pricire prigoana prigonire zavistie zurbava (grecism inv.) filonichie (fig.) ciocnire. (~ nascut intre doua persoane.)