ACCEPTÁRE acceptari s. f. Actziunea de a accepta shi rezultatul ei. ♦ Consimtzamant al intreprinderii cumparatoare pentru achitarea unei cereri de plata emise de intreprinderea furnizoare. ♦ Semnatura de aprobare pusa pe o politza prin care semnatarul se obliga sa plateasca la scadentza suma din politza respectiva; accept. ♦ Manifestare a vointzei de a dobandi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o oferta de incheiere a unui contract. V. accepta.

acceptare sf [At: CADE / Pl: ~ari / E: accepta] 1 Manifestare a vointzei de a dobandi un anumit drept Si: acceptat¹ (1). 2 Accept (1).

ACCEPTÁRE acceptari s. f. Actziunea de a accepta shi rezultatul ei. ♦ Consimtzamant al intreprinderii cumparatoare pentru achitarea unei cereri de plata emise de intreprinderea furnizoare. ♦ Semnatura de aprobare pusa pe o politza prin care semnatarul se obliga sa plateasca la scadentza suma din politza respectiva. ♦ Manifestare a vointzei de a dobandi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o oferta de incheiere a unui contract. V. accepta.

ACCEPTÁRE acceptari s. f. Actziunea de a accepta; primire. Acceptarea unei propuneri a A fost o gresheala acceptarea lui Eliade la rolul de conducere primirea lui in societatea «Fratzia». CAMIL PETRESCU B. 213. ♦ Consimtzamintul cuiva de a efectua o plata pe baza facturilor sau a altor documente prezentate la plata.

ACCEPTÁRE acceptari s. f. Actziunea de a accepta; primire consimtzire. ♦ (In decontarile intre intreprinderile socialiste) Consimtzamantul intreprinderii cumparatoare pentru achitarea unei cereri de plata emise de intreprinderea furnizoare; ordin dat bancii de intreprinderea cumparatoare pentru achitarea documentului de plata acceptat.

ACCEPTÁRE s.f. Actziunea de a accepta shi rezultatul ei; primire consimtzire. ♦ (Cont.) Consimtzamantul intreprinderii cumparatoare pentru achitarea unei cereri de plata emise de intreprinderea furnizoare; ordinul dat bancii pentru achitarea documentului de plata acceptat. [< accepta].

ACCEPTÁRE s. f. 1. actziunea de a accepta. 2. (cont.) consimtzamant al intreprinderii cumparatoare pentru achitarea furnizoare; accept. 3. (jur.) manifestare a vointzei de a dobandi un drept o moshtenire o oferta. (< accepta)

*acceptatziúne f. (lat. acceptátio ónis). Actziunea de a accepta. SHi átzie dar ob. áre.

acceptáre s. f. g.d. art. acceptắrii; pl. acceptắri

acceptáre s. f. g.d. art. acceptarii; pl. acceptari

ACCEPTÁRE s. 1. v. aprobare. 2. v. admitere. 3. admitere recunoashtere. (~ unui alt punct de vedere.)

ACCEPTARE s. 1. admitere aprobare consimtzire incuviintzare. (~ scoaterii la concurs a unui post vacant.) 2. admitere primire. (Dupa ~ lui in asociatzie.) 3. admitere recunoashtere. (~ unui alt punct de vedere.)

Acceptare ≠ dezaprobare renuntzare respingere