APROBÁ aprob vb. I. Tranz. A incuviintza o actziune o parere o propunere etc. a cuiva a fi de aceeashi parere cu cineva; a rezolva in mod favorabil cererea propunerea etc. cuiva. Din lat. approbare.

aproba [At: STAMATI D. / Pzi: aprob / E: lat approbare] 1 vt(a) A fi de acord cu ceva Si: a consimtzi a incuviintza (inv) a aprobalui (1). 2 vt (Spc) A rezolva favorabil shi oficial cererea propunerea cuiva Si: (inv) a aprobalui (2). 3 vr (Inv) A socoti k buna propria purtare propria fapta.

APROBÁ aprób vb. I. Tranz. A incuviintza o actziune o parere o propunere etc. a cuiva a fi de aceeashi parere cu cineva; a rezolva in mod favorabil cererea propunerea etc. cuiva. Din lat. approbare.

APROBÁ aprób vb. 1. Tranz. (Cu privire la o actziune la o parere exprimata p. ext. la o persoana) A socoti bun a incuviintza; a fi de acord de aceeashi parere cu... a consimtzi la... Culai tu graieshti k un barbat cuminte la aprobat tovarasha noastra. SADOVEANU N. F. 118. Fie cum zice Martzial in privintza pasarii! dar cit despre iepure sa ma ierte domnialui; eu... nu aprob zisele poetului. ODOBESCU S. III 25. Refl. pas. Intrebarile... sau aprobat de toata adunarea. NEGRUZZI S. I 12. ◊ Intranz. Totzi aprobara din cap. REBREANU R. I 133. ♦ A da consimtzamintul oficial la ceva printrun act autentic. Ministerul ia aprobat cererea. ◊ Refl. pas. Se aproba formula de obicei scrisa prin care o autoritate rezolva favorabil o cerere un deviz etc.

APROBÁ aprób vb. I. Tranz. A incuviintza o actziune o parere etc.; a fi de acord de aceeashi parere cu cineva. ♦ A consimtzi in mod oficial la ceva printrun act autentic. Ministerul ia aprobat cererea. ◊ Expr. (Refl.) Se aproba formula (scrisa) prin care o autoritate rezolva favorabil o cerere etc. Lat. lit. approbare.

APROBÁ vb. I. tr. A incuviintza o parere etc.; ashi da consimtzamantul a fi de acord. ♦ A consimtzi in mod oficial la ceva printrun act autentic. [P.i. aprób. / < lat. approbare].

APROBÁ vb. tr. a incuviintza o actziune o parere etc.; ashi da consimtzamantul a fi de acord. ◊ a rezolva favorabil. (< lat. approbare)

A APROBÁ aprób tranz. 1) (pareri propuneri etc.) A sustzine exprimandushi acordul; a consimtzi; a incuviintza. 2) (cereri propuneri) A solutziona in mod favorabil. 3) (proiecte manuscrise etc.) A consimtzi in mod oficial printrun act autentic. [Sil. apro] /<lat. approbare

aprobà v. 1. a consimtzi a incuviintza; 2. a judeca demn de lauda.

*aprób a á v. tr. (lat. áprobo áre. V. probez). Consimt admit: a aproba un credit. Imĭ place apreciez favorabil: a aproba o fapta.

aprobá (a ~) (a incuviintza) (apro) vb. ind. prez. 3 apróba

aprobá vb. (sil. pro) ind. prez. 1 sg. aprób 3 sg. shi pl. apróba; 1 pl. aprobam

APROBÁ vb. a accepta a admite a consimtzi a incuviintza a se indupleca a ingadui a se invoi a lasa a permite a primi (livr.) a concede (fig.) a subscrie (inv. shi pop.) a se prinde (inv. shi reg.) a se pleca (Mold. shi Bucov.) a pozvoli (inv.) a aprobalui a multzumi a ogodi. (A ~ sa se scoata postul vacant la concurs.)

APROBA vb. a accepta a admite a consimtzi a incuviintza a se indupleca a ingadui a se invoi a lasa a permite a primi (livr.) a concede (inv. shi pop.) a se prinde (inv. shi reg.) a se pleca (Mold. shi Bucov.) a pozvoli (inv.) a aprobalui a multzumi a ogodi. (A ~ sa se scoata postul vacant la concurs.)

A aproba ≠ a dezaproba a reproba a refuza a respinge

aprobá (aprób aprobát) vb. A incuviintza ceva a fi de aceeashi parere cu cineva; a rezolva in mod favorabil cererea propunerea etc. cuiva. Lat. it. approbare (sec. XIX). Der. (din fr.) aprobativ adj.; aprobator adj.; dezaproba vb.

VIDEO MELIORA PROBOQUE DETERIORA SEQUOR (lat.) vad pe cele bune shi le aprob dar urmez pe cele rele Ovidiu „Metamorphoseon libri” VII 2021. Marturisirea Medeii care deshi intzelege ratzional ce cale trebuie sa urmeze se lasa impinsa de pasiuni in directzia contrara.