respinge vt [At: IST. M. 118/22 / S: ras~ / Pzi: resping / E: res + [im]pinge cf it respingere] 1 A tzine piept unui atac armat. 2 A sili pe dushmani sa se retraga. 3 (Ioc a atrage) A indeparta de la sine. 4 A arunca inapoi. 5 A refuza (1). 6 A nu primi. 7 A declara (pe cineva) nereushit cazut la examen Si: a pica a (nu) promova. 8 (Rar; c. i. sentimente porniri) A inabushi.

RESPÍNGE respíng vb. III. Tranz. 1. A refuza a nu admite a nu primi a nu accepta. A respinge un proiect. ▭ Trimiseseshi ceva la «Universul literar» care te respinsese. PAS Z. I 313. Poate k Frusina ar fi respins pe Badea dar parintzii shi rudele iar fi stat ciocan pe cap pina cind shiar fi dat consimtzamintul. GALACTION O. I 126. Geniul limbii respinge neincetat orice vorbe straine barbare shi parazite ce vin a o disforma. HELIADE O. II 386. ◊ A respinge (pe cineva) la un examen = a declara (pe cineva) cazut a nul promova. 2. A indeparta de la sine a da la o parte. Ozun respinse cu mina o prezentza suparatoare. C. PETRESCU C. V. 301. Cu o mina il respinge Dar se simte prinsan bratza. EMINESCU O. I 104. ◊ Fig. Urarile de anul nou capra shi calutzul shi toata zvoana shi veselia cotlonului aceluia din munte le respinse de catra sine. SADOVEANU B. 64. ♦ A arunca inapoi. O sageata Vijiie vine loveshte Scutul care zingheneshte SHio respinge. ALECSANDRI P. II 14. 3. A tzine piept unui atac armat a sili pe dushman sa se retraga. Un regiment care a facut o incercare cu doua zile inainte a fost insa respins. CAMIL PETRESCU U. N. 309. Puternica armata... Stind gata sa respinga rominii din asalt. ALECSANDRI P. III 219. 4. (Rar cu privire la sentimente porniri) A inabushi. TZinind shi respingind in el orice semn al supararii se ingriji desdedimineatza shi deaproape de tot ceea ce privea ospatzul. SADOVEANU Z. C. 132.

RESPÍNGE vb. III. tr. 1. A impinge inapoi; a indeparta a alunga. ♦ A refuza. 2. A rezista unui atac; a sili pe dushman sa se retraga. [P.i. respíng. / < it. respingere].

RESPÍNGE vb. tr. 1. a impinge inapoi; a indeparta a alunga. ◊ a refuza. 2. a rezista unui atac; a sili pe dushman sa se retraga. (< it. respingere)

A RESPÍNGE respíng tranz. 1) (persoane sau lucruri) A indeparta de la sine; a repudia. 2) (rugamintzi oferte etc.) A nu consimtzi sa primeasca; a nu satisface; a nu admite; a refuza. 3) (dushmani armate etc.) A sili sa se retraga. /<it. respingere

respinge v. 1. a impinge inapoi; 2. a departa fugarind: a respinge pe dushmani; 3. a combate cu putere: a respinge o calomnie; 4. a nu voi sa primeasca: a respinge o cerere; 5. fig. a insufla desgust: figura sa te respinge.

*respíng píns a pínge v. tr. (neol. de la inceputu sec. 18 dupa it. respíngere). Imping inapoĭ: valurile respingeaŭ luntrea. Silesc sa se retraga: a respinge un dushman. Rezist nu cedez: a respinge un asalt (shi fig.) o ispita. Fig. Nu primesc nu admit: a respinge o cerere. Nu recunosc declar k fals: a respinge o calomnie. Repugn inspir dezgust (repulsiune): figura luĭ te respinge. Rar shi ra. V. atrag shi rinesc.

respínge (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. respíng 1 pl. respíngem perf. s. 1 sg. respinséi 1 pl. respínseram; part. respíns

respínge vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. respíng 1 pl. respíngem perf. s. 1 sg. respinséi 1 pl. respínseram; part. respíns

resping.

RESPÍNGE vb. 1. v. refuza. 2. v. recuza. 3. v. repudia. 4. v. dezaproba. 5. a lasa (fig.) a tranti. (La ~ la examen.) 6. a alunga a goni a izgoni (fig. inv.) a impinge. (Il ~ pe inamic din tzara.)

RESPINGE vb. 1. a refuza (livr.) a denega (inv.) a apara a lepada a tagadui. (~ ajutorul ce i se cere.) 2. (JUR.) a recuza a refuza. (A ~ un jurat.) 3. a renega a repudia. (Ashi ~ sotzia.) 4. a blama a condamna a dezaproba a infiera a proscrie a reproba a stigmatiza (livr.) a dezavua (rar) a sanctziona (pop.) a osindi (inv.) a mustra a protesta (fig.) a veshteji. (Opinia publica a ~ gestul lui necugetat.) 5. a lasa (fig.) a trinti. (La ~ la examen.) 6. a alunga a goni a izgoni (fig. inv.) a impinge. (Il ~ pe inamic.)

A respinge ≠ a accepta a admite a adopta a aproba a atrage a consimtzi a primi a sustzine a accepta

respínge (respíng respíns) vb. A refuza a indeparta a refula. It. respingere (Tiktin; Candrea) sau mai probabil de la (im)pinge cu pref. ras. Sec. XVIII. Der. respingator adj. (dezgustator).