optziuni
  • info

16 definitzii pentru refuza

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

REFUZÁ refuz vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva) a nu accepta a nu primi ceva ce tzi se ofera. ♦ A nu da ceva ce tzi se cere a nu consimtzi la ceva a nu voi sa faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva a renuntza la ceva. Din fr. refuser.

REFUZÁ refuz vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva) a nu accepta a nu primi ceva ce tzi se ofera. ♦ A nu da ceva ce tzi se cere a nu consimtzi la ceva a nu voi sa faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva a renuntza la ceva. Din fr. refuser.

refuza [At: CR (1831) 551/32 / S shi: ~usa / Pzi: refuz / E: fr refuser] 1 vt(a) A nu accepta ceva ce tzi se ofera. 2 vt A nu acorda ceva ce tzi se cere. 3 vt A nu consimtzi la ceva. 4 vt (Ccd) A se priva de ceva. 5 vr A scapa de ceva. 6 vr A se eschiva (3).

REFUZÁ refúz vb. I. Tranz. A respinge a nu primi a nu accepta ceva ce tzi se ofera; a nu accepta propunerile cuiva. Scriei shi invito la noi... Sper k nu o sa ne refuze. C. PETRESCU C. V. 95. Ei au exprimat asha de calduros dorintza de a intra in combinatzie incit miam zis k nu iash putea refuza. CARAGIALE O. VII 18. Refuza shi limbi shi cashcaval Zicind k e in post shi nu poate minca. ALEXANDRESCU P. 73. ♦ A nu acorda ceva ce tzi se cere a nu consimtzi la ceva a nu voi sa faci ceva. Refuza de peste zece ani sa mai calce in orash. DUMITRIU N. 102. Batrinul refuza sa admita deshi nu spunea. REBREANU R. I 233. Am sai scriu so rog... so rog sa nu surida sa numi imple sufletul de o vana dureroasa iluziune. Asta... numi va refuza ea. EMINESCU N. 72. ◊ Fig. Fals intrigant shiret ar fi fost periculos daca natura nu iar fi refuzat mijloacele intelectuale. BOLINTINEANU O. 414. ◊ Absol. Il chemase pe Constantin Lipan shi i ceruse sa suspende urmarirea shi sa inchida dosarul. Constantin Lipan refuzase. C. PETRESCU C. V. 324. Pe la cite un lunecush mai repede el vroia so ajute... ea refuza cun zimbet de voinicie care sfideaza. VLAHUTZA O. A. III 70. ♦ (Construit cu pronumele in dativ) A se priva de ceva a renuntza la ceva. Nushi refuza nimic socotind k i se datoreaza tot. REBREANU R. I 186. Vrea nimic sa nushi refuze din tot ce simtzul cere. MACEDONSKI O. I 261.

REFUZÁ vb. I. 1. tr. A nu primi a nu accepta a respinge (ceva). ♦ A nu da (ceva ce tzi sa cerut). ♦ A se priva de ceva a renuntza la ceva. 2. intr. (Mar.; despre vant) A se roti spre prora navei. [P.i. refúz. / < fr. refuser].

REFUZÁ vb. I. tr. a nu primi a nu accepta a respinge. ◊ a nu da (ceva ce tzi sa cerut). ◊ a se priva de a renuntza la ceva. II. refl. a se sustrage a se eschiva. III. intr. (mar.; despre vant) a se roti spre prora navei. (< fr. refuser)

A REFUZÁ refúz tranz. 1) (oferte solicitari etc.) A nu consimtzi sa primeasca; a respinge. ~ ajutorul cuiva. 2) (urmat de o propozitzie complementara cu verbul la conjunctiv) A considera inacceptabil pentru sine; a nu accepta. Refuza sa participe. 3) A renuntza la ceva; a se priva de ceva. Ishi refuza orice placere. /<fr. refuser

refuzà v. 1. a nu primi ceeace se ofere: a refuza un dar; 2. a respinge o cerere un ordin: a refuza o gratzie.

2) *refúz a á v. tr. (fr. refuser a refuza d. mlat. *refusare derivat d. lat. refúndere refúsum a turna inapoĭ. V. fuziune). Resping (nu admit nu primesc): a refuza un dar o rugaminte un candidat.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

refuzá (a ~) vb. ind. prez. 3 refúza

refuzá vb. ind. prez. 1 sg. refúz 3 sg. shi pl. refúza

refuz vb. sb.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

REFUZÁ vb. 1. a respinge (livr.) a denega (inv.) a apara a lepada a tagadui. (~ ajutorul ce i se cere.) 2. v. recuza. 3. v. renuntza.

REFUZÁ vb. v. eschiva fugi scapa sustrage.

REFUZA vb. 1. a respinge (livr.) a denega (inv.) a apara a lepada a tagadui. (~ ajutorul ce i se cere.) 2. (JUR.) a recuza a respinge. (A ~ un jurat.)

refuza vb. v. ESCHIVA. FUGI. SCAPA. SUSTRAGE.

A refuza ≠ a accepta a admite a aproba a primi

Intrare: refuza
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • refuza
  • refuzare
  • refuzat
  • refuzatu‑
  • refuzand
  • refuzandu‑
 singular plural
  • refuza
  • refuzatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • refuz
 (sa)
  • refuz
  • refuzam
  • refuzai
  • refuzasem
a II-a (tu)
  • refuzi
 (sa)
  • refuzi
  • refuzai
  • refuzashi
  • refuzaseshi
a III-a (el, ea)
  • refuza
 (sa)
  • refuze
  • refuza
  • refuza
  • refuzase
plural I (noi)
  • refuzam
 (sa)
  • refuzam
  • refuzam
  • refuzaram
  • refuzaseram
  • refuzasem
a II-a (voi)
  • refuzatzi
 (sa)
  • refuzatzi
  • refuzatzi
  • refuzaratzi
  • refuzaseratzi
  • refuzasetzi
a III-a (ei, ele)
  • refuza
 (sa)
  • refuze
  • refuzau
  • refuzara
  • refuzasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

refuza, refuzverb

  • 1. A respinge (ceva sau pe cineva) a nu accepta a nu primi ceva ce tzi se ofera. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: respinge antonime: accepta admite aproba primi
    • format_quote Scriei shi invito la noi... Sper k nu o sa ne refuze. C. PETRESCU C. V. 95. DLRLC
    • format_quote Ei au exprimat asha de calduros dorintza de a intra in combinatzie incit miam zis k nu iash putea refuza. CARAGIALE O. VII 18. DLRLC
    • format_quote Refuza shi limbi shi cashcaval Zicind k e in post shi nu poate minca. ALEXANDRESCU P. 73. DLRLC
    • 1.1. A nu da ceva ce tzi se cere a nu consimtzi la ceva a nu voi sa faci ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Refuza de peste zece ani sa mai calce in orash. DUMITRIU N. 102. DLRLC
      • format_quote Batrinul refuza sa admita deshi nu spunea. REBREANU R. I 233. DLRLC
      • format_quote Am sai scriu so rog... so rog sa nu surida sa numi imple sufletul de o vana dureroasa iluziune. Asta... numi va refuza ea. EMINESCU N. 72. DLRLC
      • format_quote figurat Fals intrigant shiret ar fi fost periculos daca natura nu iar fi refuzat mijloacele intelectuale. BOLINTINEANU O. 414. DLRLC
      • format_quote (shi) absolut Il chemase pe Constantin Lipan shi i ceruse sa suspende urmarirea shi sa inchida dosarul. Constantin Lipan refuzase. C. PETRESCU C. V. 324. DLRLC
      • format_quote (shi) absolut Pe la cite un lunecush mai repede el vroia so ajute... ea refuza cun zimbet de voinicie care sfideaza. VLAHUTZA O. A. III 70. DLRLC
    • 1.2. (Construit cu dativul) A se priva de ceva a renuntza la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: renuntza
      • format_quote Nushi refuza nimic socotind k i se datoreaza tot. REBREANU R. I 186. DLRLC
      • format_quote Vrea nimic sa nushi refuze din tot ce simtzul cere. MACEDONSKI O. I 261. DLRLC
  • 2. reflexiv A se sustrage a se eschiva. MDN '00
    sinonime: eschiva sustrage
  • 3. tranzitiv marina (Despre vant) A se roti spre prora navei. DN
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.