ADMÍTE admit vb. III. Tranz. A primi k bun a considera k adevarat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a ingadui a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi un solicitator a accepta un candidat. Din fr. admettre lat. admittere.

admíte vt [At: EMINESCU N. 44 / Pzi: admít/ E: fr admettre lat admittere] 1 A primi drept bun. 2 A considera k adevarat. 3 A fi (provizoriu) de acord cu ceva. 4 A ingadui. 5 A da curs favorabil unei cereri. 6 A primi un solicitator. 7 A accepta un candidat.

ADMÍTE admít vb. III. Tranz. A primi k bun a considera k adevarat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a ingadui a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi pe un solicitator a accepta un candidat. Din fr. admettre lat. admittere.

ADMÍTE admit vb. III. Tranz. 1. A primi k bun a considera k adevarat shi conform cu realitatea. Deschise o carte veche... o astrologie... bazata pe sistemul care admite pamintul de centrid arhitecturii lumeshti. EMINESCU N. 44. 2. A ingadui a permite a tolera. Nu se poate admite k in statulmajor conducator al clasei muncitoare sashi gaseasca loc scepticii oportunishtii capitalishtii tradatorii. SCINTEIA 1953 nr. 2624. ♦ A fi (provizoriu) de acord cu ceva. Admit k ai fost ocupat. Puteai totushi sa dai un semn de viatza. ◊ Daca admit in principiu acest gest pot sa le admit atunci pe toate. CAMIL PETRESCU U. N. 187. 3. (Cu privire la o cerere o doleantza o reclamatzie) A da curs favorabil a primi k valabil. Cererea a fost admisa. ♦ (Complementul indica pe solicitator) A primi a inscrie. Comisia a admis pe totzi candidatzii prezentatzi la examen. Forma gramaticala: part. admis.

ADMÍTE admít vb. III. Tranz. A primi k bun a considera k adevarat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a ingadui a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi a inscrie pe un solicitator pe un candidat. Fr. admettre (lat. lit. admittere).

ADMÍTE vb. III. tr. A primi a lua drept bun a socoti adevarat. ♦ A ingadui a permite. ♦ A da curs favorabil (unei cereri etc.). ♦ A inscrie a primi (la un examen). [< lat. admittere cf. fr. admettre].

ADMÍTE vb. tr. 1. a accepta a lua drept bun. 2. a ingadui a permite. 3. a da curs favorabil (unei cereri). 4. a primi (la un examen). (< lat. admittere dupa fr. admettre)

A ADMÍTE admít tranz. 1) A considera k fiind adevarat sau posibil. 2) A accepta provizoriu in calitate de simpla ipoteza. 3) (cereri doleantze reclamatzii) A considera k fiind valabil. 4) (candidatzi la examene la un concurs etc.) A permite sa participe. /

admite v. 1. a primi (prin favoare): a admite intr’o societate; 2. a recunoashte de adevarat.

*admít mis a mite v. tr. (lat. admittere. V. trimet). Primesc incuviintzez: admit intr’o societate. Recunosc k adevarat: admit un principiŭ. Tolerez: aceasta afacere nu admite nicĭ o intirziere. Primesc favorabil: admit o cerere.

admíte (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. admít imperf. 3 sg. admiteá; conj. prez. 3 sa admíta; ger. admitzand; part. admís

admíte vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. admít imperf. 3 sg. admiteá; conj. prez. 3 sg. shi pl. admíta; ger. admitzand; part. admís

admite

ADMÍTE vb. 1. v. aproba. 2. a accepta a primi. (La ~ la club.) 3. v. consimtzi. 4. a accepta a marturisi a recunoashte. (Pana la urma a ~ k asha este.) 5. v. ingadui. (Cum potzi ~ una k asta?) 6. v. impartashi. 7. v. presupune.

ADMITE vb. 1. a accepta a aproba a consimtzi a incuviintza a se indupleca a ingadui a se invoi a lasa a permite a primi (livr.) a concede (inv. shi pop.) a se prinde (inv. shi reg.) a se pleca (Mold. shi Bucov.) a pozvoli (inv.) a aprobalui a multzumi a ogodi. (A ~ sa se scoata la concurs postul vacant.) 2. a accepta a primi. (La ~ la club.) 3. a accepta a consimtzi a se invoi a primi a voi a vrea. (~ sa fii sotzia mea?) 4. a accepta a marturisi a recunoashte. (Pina la urma a ~ k asha este.) 5. a accepta a concepe a ingadui a permite a rabda a suferi a suporta a tolera (inv. shi reg.) a pristani (inv.) a obicni a volnici (fig. fam.) a inghitzi. (Cum potzi ~ una k asta?) 6. a accepta a impartashi a primi. (Nu ~ opiniile lui.) 7. a presupune a spune a zice. (Sa ~ k nui cum sustzii.)

A admite ≠ a interzice a refuza a respinge

admíte (admít admís) vb. 1. A primi k bun a considera k adevarat. 2. A da curs favorabil unei cereri. 3. A primi un solicitator a acepta un candidat. < Fr. admettre. Der. (din fr.) admisibil adj.; admisiune s. f.; inadmisibil adj.