permite [At: CALENDARIU (1794) 27/20 / Pzi: permit / Cj: 3 shi (pop) ~mitza / E: lat permittere fr permettre] 1 vt (Fsha) A lasa a accepta k un lucru sa se faca sau sa se produca intrun anumit fel. 2 vt A nu impiedica sa se produca ceva Si: a incuviintza a ingadui (inv) a ogodi¹. 3 vt A da cuiva dreptul libertatea posibilitatea de a face ceva. 4 vt A face k ceva sa fie posibil. 5 vr (Ccd) Ashi lua libertatea Si: a indrazni ashi ingadui. 6 vr Ashi aroga anumite drepturi. 7 vr A dispune de ceva.

PERMÍTE permít vb. III. Tranz. 1. A ingadui a incuviintza a da voie. Nimic din vorba Clarei. nu mia permis sa trag vreun comentar. GALACTION O. I 99. Avem totdeodata dinaintea ochilor imaginea clara shi vie a acelei vinatori care singura o permitea Platon cetatzenilor republicei sale. ODOBESCU S. III 76. ◊ (In formule de politetze) Permitetzimi sa plec. DUMITRIU N. 37. Permitetzimi o clipa sa va vorbesc de mine. CARAGIALE O. III 210. 2. Ashi lua libertatea de a face ceva neingaduit a indrazni. SHia permis glume pe socoteala lui nenea Mitica. PETRESCU A. 294. Cum itzi permitzi dumneata sa ma acuzi catzi fac dificultatzi? izbucni sheful iritat. BART S. M. 86.

PERMÍTE vb. III. tr. 1. A ingadui a incuviintza a da voie. 2. Ashi ingadui sa faca ceva; a indrazni. [P.i. permít. / < lat. permittere cf. fr. permettre].

PERMÍTE vb. I. tr. a ingadui a incuviintza a da voie. II. refl. ashi lua libertatea ashi ingadui. (< lat. permittere dupa fr. permettre)

A PERMÍTE permít tranz. 1) (actziuni) A da voie (sa se efectueze ori sa aiba loc); a ingadui; a incuviintza. ~ organizarea mitingului. 2) (construit cu dativul subiectului shi urmat de regula de un conjunctiv sau de un infinitiv) Ashi da voie in mod conshtient; ashi asuma dreptul; ashi ingadui. Imi permit sa plec. ◊ Ashi ~ prea multe a fi obraznic cu cineva; a trece de limita buneicuviintze. /< lat. permittere fr. permettre

permite v. 1. a da dreptul autorizarea; 2. a ingadui a tolera: se permite ceeace nu se poate opri; 3. ashi lua libertatea: prea itzi permitzi multe.

*permít mís a míte v. tr. (lat. permittere. V. transmit trimet). Daŭ voĭe las ingaduĭ tolerez pin tacere saŭ afirmind categoric: copiilor nu trebuĭe sa li se permita toate a permite vin unuĭ bolnav a permite calatorilor sa debarce cind timpu imĭ permite sa ma plimb aicĭ nu e permis sa fumezĭ. Atzĭ permite atzĭ lua libertatea de a a indrazni: scuzama k mĭam permis sa vin nechemat nu trebuĭe satzĭ permitzĭ prea mult.

permíte (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. permít 1 pl. permítem 2 pl. permítetzi; conj. prez. 3 sa permíta; ger. permitzand; part. permís

permíte vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. permít 1 pl. permítem 2 pl. permítetzi; conj. prez. 3 sg. shi pl. permíta; part. permís

PERMÍTE vb. 1. v. aproba. 2. v. ingadui. 3. v. indreptatzi. 4. v. prilejui. 5. a da a ingadui. (Nu e ~ oricui sa faca asha ceva.) 6. v. ashtepta. 7. a cuteza a indrazni ashi ingadui. (Cum itzi ~ una k asta?)

PERMITE vb. 1. a accepta a admite a aproba a consimtzi a incuviintza a se indupleca a ingadui a se invoi a lasa a primi (livr.) a concede (inv. shi pop.) a (se) prinde (inv. shi reg.) a se pleca (Mold. shi Bucov.) a pozvoli (inv.) a aprobalui a multzumi a ogodi. (A ~ sa se scoata la concurs postul vacant.) 2. a accepta a admite a concepe a ingadui a rabda a suferi a suporta a tolera (inv. shi reg.) a pristani (inv.) a obicni a volnici (fig. fam.) a inghitzi. (Nu pot ~ una k asta.) 3. a autoriza a indreptatzi a ingadui a justifica (livr.) a indritui (inv. fig.) a intemeia. (Nimic nu ne ~ sa tragem asemenea concluzii.) 4. a ingadui a prilejui. (Intilnirea a ~ un util schimb de experientza.) 5. a da a ingadui. (Nu ie ~ oricui sa faca asha ceva.) 6. a ashtepta a ingadui. (~ o clipa!) 7. a cuteza a indrazni ashi ingadui. (Cum itzi ~ una k asta?)

A permite ≠ a interzice

permíte (permít permís) vb. A ingadui. Lat. permittere (sec. XIX). Der. (din fr.) permis s. n.; permisi(un)e s. f.; nepermis adj. (prohibit interzis).