interzice [At: IORGA L. I 201 / Pzi: ~zic / E: fr interdire lat interdicere] 1 vt A nu permite cuiva sa faca ceva. 2 vr Ashi reprima o pornire o inclinatzie. 3 vt (Jur) A lua cuiva prin sentintza judecatoreasca dreptul de a dispune de bunurile sau de persoana sa. 4 vt A nu permite fabricarea sau comercializarea unui produs Si: a prohibi.

INTERZÍCE interzíc vb. III. Tranz. A opri a nu incuviintza a nu permite (sa se faca ceva); a ordona sau a porunci sa nu se faca ceva. E o vinatoare care face cu ushurintza multe victime interzisa shi pedepsita de lege. BOGZA C. O. 303. Ia interzis sa utilizeze vreodata fasolea verde mazarea. C. PETRESCU I. II 65. Autoritatzile portului sau opus interzicind intreruperea muncii. SAHIA N. 41.

INTERZÍCE vb. III. tr. A opri pe cineva de la ceva a nu permite cuiva sa faca ceva. ♦ A pune sub interdictzie. [P.i. interzíc. / < lat. interdicere cf. fr. interdire germ. untersagen dupa zice].

INTERZÍCE vb. tr. a opri pe cineva de la ceva a nu permite cuiva sa faca ceva. ◊ a pune sub interdictzie. (dupa fr. interdire)

A INTERZÍCE interzíc tranz. 1) (actziuni) A impiedica in mod voit. Ai ~ sa fumeze. 2) (producerea vanzarea importul sau exportul de marfuri) A nu permite in mod oficial; a prohibi. 3) (publicatzii) A face sashi inceteze aparitzia. /<fr. interdire

interzice v. 1. a opri cu tot dinadinsul: a interzice intrarea; 2. a suspenda din functziune: a interzice pe un preot; 3. a lua cuiva administrarea averii sale: a interzice pe un nebun; 4. a turbura a face sa’shi piarza cumpatul: raspunsul meu l’a interzis.

*interzíc zís a zíce v. tr. (lat. interdico dícere. V. zic). Opresc nu permit: a interzice sa intre cineva (cuĭva sa intre) intrarea cuĭva (cuĭva intrarea). Suspend din functziune: a interzice un functzionar. Jur. Opresc sashĭ maĭ administreze averea pun supt interdictziune un nebun saŭ un risipitor. Barb. Turbur incurc: raspunsu meŭ la interzis (fr. interdire).

interzíce (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. interzíc 1 pl. interzícem 2 pl. interzícetzi imperf. 3 sg. interziceá; imper. 2 sg. interzí neg. nu interzíce; part. interzís

interzíce vb. zice

INTERZÍCE vb. 1. a opri. (Itzi ~ sa te mai duci acolo.) 2. v. prohibi. 3. a opri a proscrie. (A ~ duelul.) 4. v. suprima.

INTERZICE vb. 1. a opri. (Itzi ~ sa te mai duci acolo.) 2. a opri a prohibi (inv.) a popri. (A ~ vinzarea bauturilor.) 3. a opri a proscrie. (A ~ duelul.) 4. a suprima a suspenda. (A ~ revista.)

A interzice ≠ a ingadui a invoi a lasa a permite

QUOD NON VETAT LEX HOC VETAT FIERI PUDOR (lat.) ceea ce nu interzice legea interzice pudoarea Seneca „Troades” 334.