accepta vt [At: MAIORESCU D. II 189 / Pzi: accépt / E: fr accepter] A fi de acord.

ACCEPTÁ accépt vb. I. Tranz. (In opozitzie cu refuza; cu privire la oferte la propuneri) A primi a consimtzi la... a se invoi la... Accept invitatzia. ♦ (Cu privire la o situatzie la un fapt) A fi de acord cu... a se invoi la... a admite a aproba. Nu pot sa accept vorbirea aceasta decit cu largi rezerve. GALACTION O. I 226.

ACCEPTÁ accépt vb. I. Tranz. A primi a consimtzi sa...; a fi de acord cu...; a admite a aproba. Fr. accepter (lat. lit. acceptare).

ACCEPTÁ vb. I. tr. A se invoi a primi a consimtzi a admite. [Pron. accep. / cf. fr. accepter lat. acceptare].

ACCEPTÁ vb. tr. a primi a consimtzi a fi de acord. (< fr. accepter lat. acceptare)

A ACCEPTÁ accépt tranz. 1) (cadouri propuneri) A primi in mod voit. 2) fin. (conturi politze etc.) A primi in vederea achitarii. /<fr. accepter lat. acceptare

acceptà v. 1. a primi (bucuros) 2. a semna o politza.

*accept shi éz a á v. tr. (lat. acceptáre d. accípere accéptum a primi. V. incep. Primesc de buna voie: accept un dar. Ma arat gata de: accept lupta. Accept o politza ma angajez s’o platesc la scadentza.

acceptá (a ~) vb. ind. prez. 3 accépta

acceptá vb. ind. prez. 1 sg. accépt 3 sg. shi pl. accépta 1 pl. acceptam; conj. prez. 3 sg. shi pl. accépte

accepta (ind. prez. 1 sg. accept)

ACCEPTÁ vb. 1. v. aproba. 2. v. admite. 3. v. consimtzi. 4. v. conveni. 5. (POL.) a agrea. (A ~ un ambasador.) 6. v. recunoashte. 7. v. ingadui. 8. v. impartashi.

ACCEPTA vb. 1. a admite a aproba a consimtzi a incuviintza a se indupleca a ingadui a se invoi a lasa a permite a primi (livr.) a concede (inv. shi pop.) a se prinde (inv. shi reg.) a se pleca (Mold. shi Bucov.) a pozvoli (inv.) a aprobalui a multzumi a ogodi. (A ~ sa se scoata la concurs postul vacant.) 2. a admite a primi. (A fost ~ la club.) 3. a admite a consimtzi a se invoi a primi a voi a vrea. (~ sa fii sotzia mea?) 4. a conveni a se invoi (inv.) a pristani. (A ~ sa vina la nunta.) 5. (POLITICA) a agrea. (A ~ un ambasador.) 6. a admite a marturisi a recunoashte. (Pina la urma a ~ k asha este.) 7. a admite a concepe a ingadui a permite a rabda a suferi a suporta a tolera (inv. shi reg.)a pristani (inv.) a obicni a volnici (fig. fam.) a inghitzi. (Nu pot ~ una k asta!) 8. a admite a impartashi a primi. (Nu ~ opiniile lui.)

A accepta ≠ a dezaproba a refuza a renuntza a respinge

acceptá (accépt át) vb. A fi de acord a admite. < Fr. accepter. Der. accept s. n. din germ. Akzept care coincide cu pers. I de la accepta; acceptabil adj.; acceptant s. m. (persoana care accepta); acceptziune s. f.