REFUZÁ refúz vb. I. Tranz. A respinge a nu primi a nu accepta ceva ce tzi se ofera; a nu accepta propunerile cuiva. Scriei shi invito la noi... Sper k nu o sa ne refuze. C. PETRESCU C. V. 95. Ei au exprimat asha de calduros dorintza de a intra in combinatzie incit miam zis k nu iash putea refuza. CARAGIALE O. VII 18. Refuza shi limbi shi cashcaval Zicind k e in post shi nu poate minca. ALEXANDRESCU P. 73. ♦ A nu acorda ceva ce tzi se cere a nu consimtzi la ceva a nu voi sa faci ceva. Refuza de peste zece ani sa mai calce in orash. DUMITRIU N. 102. Batrinul refuza sa admita deshi nu spunea. REBREANU R. I 233. Am sai scriu so rog... so rog sa nu surida sa numi imple sufletul de o vana dureroasa iluziune. Asta... numi va refuza ea. EMINESCU N. 72. ◊ Fig. Fals intrigant shiret ar fi fost periculos daca natura nu iar fi refuzat mijloacele intelectuale. BOLINTINEANU O. 414. ◊ Absol. Il chemase pe Constantin Lipan shi i ceruse sa suspende urmarirea shi sa inchida dosarul. Constantin Lipan refuzase. C. PETRESCU C. V. 324. Pe la cite un lunecush mai repede el vroia so ajute... ea refuza cun zimbet de voinicie care sfideaza. VLAHUTZA O. A. III 70. ♦ (Construit cu pronumele in dativ) A se priva de ceva a renuntza la ceva. Nushi refuza nimic socotind k i se datoreaza tot. REBREANU R. I 186. Vrea nimic sa nushi refuze din tot ce simtzul cere. MACEDONSKI O. I 261.