APROBÁ aprób vb. 1. Tranz. (Cu privire la o actziune la o parere exprimata p. ext. la o persoana) A socoti bun a incuviintza; a fi de acord de aceeashi parere cu... a consimtzi la... Culai tu graieshti k un barbat cuminte la aprobat tovarasha noastra. SADOVEANU N. F. 118. Fie cum zice Martzial in privintza pasarii! dar cit despre iepure sa ma ierte domnialui; eu... nu aprob zisele poetului. ODOBESCU S. III 25. Refl. pas. Intrebarile... sau aprobat de toata adunarea. NEGRUZZI S. I 12. ◊ Intranz. Totzi aprobara din cap. REBREANU R. I 133. ♦ A da consimtzamintul oficial la ceva printrun act autentic. Ministerul ia aprobat cererea. ◊ Refl. pas. Se aproba formula de obicei scrisa prin care o autoritate rezolva favorabil o cerere un deviz etc.