optziuni
  • info

15 definitzii pentru dezaproba

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DEZAPROBÁ dezaprób vb. I. Tranz. A se declara impotriva unui lucru (spus sau facut de cineva) a gasi rau reprobabil (ceva spus sau facut de cineva). Din fr. désapprouver (dupa aproba).

DEZAPROBÁ dezaprób vb. I. Tranz. A se declara impotriva unui lucru (spus sau facut de cineva) a gasi rau reprobabil (ceva spus sau facut de cineva). Din fr. désapprouver (dupa aproba).

dezaproba vt [At: I. GOLESCU C. / S shi: (inv) desa~ / Pzi: ~prob (inv) ~bez / E: dez + aproba cf fr désapprouver] 1 A nu fi de acord cu ceva considerat inutil sau daunator. 2 (Pex) A critica. 3 (Pex) A condamna.

DEZAPROBÁ dezaprób vb. I. Tranz. A fi impotriva unui lucru (spus sau facut de cineva) a nu aproba a nu incuviintza a nu gasi bun (ceva spus sau facut de cineva). Dezaproba cele ce sau intimplat. CAMIL PETRESCU T. II 444.

DEZAPROBÁ vb. I. tr. A nu aproba; a blama a infiera. [P.i. dezaprób. / cf. fr. désapprouver dupa aproba].

DEZAPROBÁ vb. tr. a nu aproba; a blama a infiera. (dupa fr. désapprouver)

A DEZAPROBÁ dezaprób tranz. (actziuni fapte afirmatzii) A considera k fiind inacceptabil sau reprobabil; a gasi rau. /<fr. désapprouver

dezaprobà v. a nu aproba.

* dezaprób a á v. tr. (fr. désapprouver). Nu aprob reprob blamez.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!dezaprobá (a ~) (dezapro/deza) vb. ind. prez. 3 dezapróba

dezaprobá vb. (sil. pro; mf. dez) ind. prez. 1 sg. dezaprób 3 sg. shi pl. dezapróba

dezaproba

desaprob.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DEZAPROBÁ vb. a blama a condamna a infiera a proscrie a reproba a respinge a stigmatiza (livr.) a dezavua (rar) a sanctziona (pop.) a osandi (inv.) a mustra a protesta (fig.) a veshteji. (Opinia publica a ~ gestul lui necugetat.)

DEZAPROBA vb. a blama a condamna a infiera a proscrie a reproba a respinge a stigmatiza (livr.) a dezavua (rar) a sanctziona (pop.) a osindi (inv.) a mustra a protesta (fig.) a veshteji. (Opinia publica a ~ gestul lui necugetat.)

A dezaproba ≠ a accepta a aproba a consimtzi a incuviintza

Intrare: dezaproba
  • silabatzie: de-za-pro-ba, dez-a-pro-ba info
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezaproba
  • dezaprobare
  • dezaprobat
  • dezaprobatu‑
  • dezaproband
  • dezaprobandu‑
 singular plural
  • dezaproba
  • dezaprobatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • dezaprob
 (sa)
  • dezaprob
  • dezaprobam
  • dezaprobai
  • dezaprobasem
a II-a (tu)
  • dezaprobi
 (sa)
  • dezaprobi
  • dezaprobai
  • dezaprobashi
  • dezaprobaseshi
a III-a (el, ea)
  • dezaproba
 (sa)
  • dezaprobe
  • dezaproba
  • dezaproba
  • dezaprobase
plural I (noi)
  • dezaprobam
 (sa)
  • dezaprobam
  • dezaprobam
  • dezaprobaram
  • dezaprobaseram
  • dezaprobasem
a II-a (voi)
  • dezaprobatzi
 (sa)
  • dezaprobatzi
  • dezaprobatzi
  • dezaprobaratzi
  • dezaprobaseratzi
  • dezaprobasetzi
a III-a (ei, ele)
  • dezaproba
 (sa)
  • dezaprobe
  • dezaprobau
  • dezaprobara
  • dezaprobasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

dezaproba, dezaprobverb

  • 1. A se declara impotriva unui lucru (spus sau facut de cineva) a gasi rau reprobabil (ceva spus sau facut de cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: blama infiera antonime: accepta aproba consimtzi incuviintza
    • format_quote Dezaproba cele ce sau intimplat. CAMIL PETRESCU T. II 444. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.