13 definiții pentru înfiera (marca, condamna)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFIERÁ, înfierez, vb. I. Tranz. 1. A însemna un animal cu ajutorul fierului înroșit. 2. Fig. A condamna cu toată severitatea, a osândi în public; a stigmatiza. – În + fier.

ÎNFIERÁ, înfierez, vb. I. Tranz. 1. A însemna un animal cu ajutorul fierului înroșit. 2. Fig. A condamna cu toată severitatea, a osândi în public; a stigmatiza. – În + fier.

înfiera2 vt [At: DOSOFTEI, V. S. 60/2 / S și: înfera / V: (reg) înhera / Pzi: ~rez / E: în- + fier] 1 A însemna un condamnat, animal, un arbore cu fier înroșit. 2 (Fig) A condamna cu severitate. 3 A defăima în public. 4 (Rar; îf înfera) A îmbrăca sau a lega în fier Si: a fereca.

înfiera1 v vz înfira

ÎNFIERÁ1, înfierez, vb. I. Tranz. 1. A aplica pe corpul unui animal un fier înroșit în foc, pentru a-i face un semn distinctiv. (Refl. pas.) După două luni de la nașterea mînzului se înfierează... la șold. I. IONESCU, D. 534. ◊ (Cu privire la oameni, în special la sclavi) Să faci așa ca cei doi cumnați ai mei să nemerească la castel și, în schimbul laptelui de mistrețe, să primească să-mi fie robi și să-i înfierez. VISSARION, B. 66. Ea-l chemă la sine și, cu un fier ce l-a fost ars în foc, îl înfieră la mîna dreaptă. RETEGANUL, P. IV 37. 2. Fig. A condamna cu toată severitatea, a osîndi în public, a stigmatiza, a veșteji. [Bălcescu] a înfierat cu putere pe boierii cosmopoliți, fără patrie, turciți și franțuziți, după cum le dictau interesele. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2540. – Pronunțat: -fie-.

A ÎNFIERÁ ~éz tranz. 1) (animale) A însemna cu un fier roșu; a marca printr-o danga; a dăngălui. ~ un mânz. 2) fig. (persoane, fapte etc.) A condamna în mod public; a osândi; a stigmatiza; a blama. /în + fier

înfierà v. a însemna cu un fier ars: a înfiera un cal; 2. fig. a defăima, a dezonora.

înferéz (est) și înfĭeréz (vest) v. tr. (d. fer, fĭer). Stampilez cu feru înroșit în foc, pun dangaŭa. Fig. Stigmatizez, aplic stampila infamiiĭ. V. și înfir.

înfĭeréz, V. înferez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfierá (a ~) (-fie-) vb., ind. prez. 3 înfiereáză

înfierá vb. (sil. -fie-), ind. prez. 1 sg. înfieréz, 3 sg. și pl. înfiereáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFIERÁ vb. 1. (reg.) a săgni, (înv.) a pecetlui, a semna. (A ~ un animal domestic.) 2. v. stigmatiza. 3. v. dezaproba.

ÎNFIERA vb. 1. (reg.) a săgni, (înv.) a pecetlui, a semna. (A ~ un animal domestic.) 2. a stigmatiza, (înv.) a pecetlui. (A ~ sclavii, condamnații.) 3. a blama, a condamna, a dezaproba, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancționa, (pop.) a osîndi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veșteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.)

Intrare: înfiera (marca, condamna)
  • silabație: în-fie-ra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfiera
  • ‑nfiera
  • înfierare
  • ‑nfierare
  • înfierat
  • ‑nfierat
  • înfieratu‑
  • ‑nfieratu‑
  • înfierând
  • ‑nfierând
  • înfierându‑
  • ‑nfierându‑
singular plural
  • înfierea
  • ‑nfierea
  • înfierați
  • ‑nfierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfierez
  • ‑nfierez
(să)
  • înfierez
  • ‑nfierez
  • înfieram
  • ‑nfieram
  • înfierai
  • ‑nfierai
  • înfierasem
  • ‑nfierasem
a II-a (tu)
  • înfierezi
  • ‑nfierezi
(să)
  • înfierezi
  • ‑nfierezi
  • înfierai
  • ‑nfierai
  • înfierași
  • ‑nfierași
  • înfieraseși
  • ‑nfieraseși
a III-a (el, ea)
  • înfierea
  • ‑nfierea
(să)
  • înfiereze
  • ‑nfiereze
  • înfiera
  • ‑nfiera
  • înfieră
  • ‑nfieră
  • înfierase
  • ‑nfierase
plural I (noi)
  • înfierăm
  • ‑nfierăm
(să)
  • înfierăm
  • ‑nfierăm
  • înfieram
  • ‑nfieram
  • înfierarăm
  • ‑nfierarăm
  • înfieraserăm
  • ‑nfieraserăm
  • înfierasem
  • ‑nfierasem
a II-a (voi)
  • înfierați
  • ‑nfierați
(să)
  • înfierați
  • ‑nfierați
  • înfierați
  • ‑nfierați
  • înfierarăți
  • ‑nfierarăți
  • înfieraserăți
  • ‑nfieraserăți
  • înfieraseți
  • ‑nfieraseți
a III-a (ei, ele)
  • înfierea
  • ‑nfierea
(să)
  • înfiereze
  • ‑nfiereze
  • înfierau
  • ‑nfierau
  • înfiera
  • ‑nfiera
  • înfieraseră
  • ‑nfieraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfiera, înfierezverb

tranzitiv
  • 1. A însemna un animal cu ajutorul fierului înroșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: însemna
    • format_quote reflexiv pasiv După două luni de la nașterea mînzului se înfierează... la șold. I. IONESCU, D. 534. DLRLC
    • format_quote Să faci așa ca cei doi cumnați ai mei să nemerească la castel și, în schimbul laptelui de mistrețe, să primească să-mi fie robi și să-i înfierez. VISSARION, B. 66. DLRLC
    • format_quote Ea-l chemă la sine și, cu un fier ce l-a fost ars în foc, îl înfieră la mîna dreaptă. RETEGANUL, P. IV 37. DLRLC
  • 2. figurat A condamna cu toată severitatea, a osândi în public. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Bălcescu] a înfierat cu putere pe boierii cosmopoliți, fără patrie, turciți și franțuziți, după cum le dictau interesele. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2540. DLRLC
etimologie:
  • În + fier DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.