optziuni
  • info

14 definitzii pentru reproba

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

REPROBÁ reprób vb. I. Tranz. A dezaproba un act o actziune; a respinge a condamna. Din lat. reprobare.

REPROBÁ reprób vb. I. Tranz. A dezaproba un act o actziune; a respinge a condamna. Din lat. reprobare.

reproba vt [At: GHICA S. 145 / Pzi: reprob (inv) ~bez / E: lat reprobare cf fr réprouver] (C. i. un act o actziune etc) A dezaproba (1).

REPROBÁ reprób vb. I. Tranz. A dezaproba un act o actziune; a respinge a condamna a blama. Autoritatea materiala a marilor puteri europene este azi in deplin acord cu fortza morala a opiniunii publice spre a reproba purtarea noastra. ODOBESCU S. III 484. ◊ Absol. Suscita lacramile mingiie sau reproba. MACEDONSKI O. IV 87.

REPROBÁ vb. I. tr. A condamna a dezaproba; a respinge. [P.i. reprób shi bez. / < lat. reprobare].

REPROBÁ vb. tr. a dezaproba a respinge a condamna. (< lat. reprobare)

A REPROBÁ reprób tranz. (fapte) A considera condamnabil; a nu incuviintza. /<lat. reprobare

reprobà v. a respinge ceeace se dezaproba a condamna.

*reprób a á v. tr. (lat. réprobo áre. V. probez). Blamez nu aprob dezaprob: a reproba o fapta.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

reprobá (a ~) (rar) (repro) vb. ind. prez. 3 repróba

reprobá vb. (sil. pro) ind. prez. 1 sg. reprób 3 sg. shi pl. repróba

reprob.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

REPROBÁ vb. v. dezaproba.

REPROBA vb. a blama a condamna a dezaproba a infiera a proscrie a respinge a stigmatiza (livr.) a dezavua (rar) a sanctziona (pop.) a osindi (inv.) a mustra a protesta (fig.) a veshteji.

A reproba ≠ a consimtzi

Intrare: reproba
  • silabatzie: re-pro-ba info
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reproba
  • reprobare
  • reprobat
  • reprobatu‑
  • reproband
  • reprobandu‑
 singular plural
  • reproba
  • reprobatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • reprob
 (sa)
  • reprob
  • reprobam
  • reprobai
  • reprobasem
a II-a (tu)
  • reprobi
 (sa)
  • reprobi
  • reprobai
  • reprobashi
  • reprobaseshi
a III-a (el, ea)
  • reproba
 (sa)
  • reprobe
  • reproba
  • reproba
  • reprobase
plural I (noi)
  • reprobam
 (sa)
  • reprobam
  • reprobam
  • reprobaram
  • reprobaseram
  • reprobasem
a II-a (voi)
  • reprobatzi
 (sa)
  • reprobatzi
  • reprobatzi
  • reprobaratzi
  • reprobaseratzi
  • reprobasetzi
a III-a (ei, ele)
  • reproba
 (sa)
  • reprobe
  • reprobau
  • reprobara
  • reprobasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

reproba, reprobverb

  • 1. A dezaproba un act o actziune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: blama condamna dezaproba respinge antonime: consimtzi
    • format_quote Autoritatea materiala a marilor puteri europene este azi in deplin acord cu fortza morala a opiniunii publice spre a reproba purtarea noastra. ODOBESCU S. III 484. DLRLC
    • format_quote (shi) absolut Suscita lacramile mingiie sau reproba. MACEDONSKI O. IV 87. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.