dezacord sn [At: NEGULICI / S shi: (inv) desa~ / Pl: ~uri / E: fr désaccord] 1 Lipsa de intzelegere intre oameni Si: discordie disputa neintzelegere. 2 Dezaprobare. 3 Lipsa a acordajului unui instrument muzical Si: dezacordaj dezacordare (1) dezacordat¹ (1). 4 Lipsa de armonie in cadrul unei serii de sunete muzicale. 56 (Iljv) In ~ (Care este) fara armonie. 7 Lipsa de potrivire Si: discordantza neconcordantza. 8 (Pex) Contradictzie. 9 (Grm) Lipsa de acord in cadrul flexiunii nominale shi verbale sau intre subiect shi predicat Si: (rar) dezacordare (4). 10 (Fiz) Dezacordare (3). modificata

DEZACÓRD dezacorduri s. n. Lipsa de acord de armonie (intre opinii sentimente fenomene). V. discordantza. Am gasit in domniata un om in desavirshit dezacord cu ceea ce il inconjura. SADOVEANU Z. C. 73.

DEZACÓRD s.n. 1. (Muz.) Lipsa de acord. 2. Neintzelegere. [Cf. fr. désaccord].

DEZACÓRD s. n. lipsa de acord de armonie; neintzelegere diferend disensiune. ◊ (gram.) lipsa acordului intre cuvinte legate prin raporturi de determinare. (< fr. désaccord)

DEZACÓRD ~uri n. 1) Lipsa de acord (intre puncte de vedere conceptzii etc.); disensiune; diferend. 2) muz. Lipsa de armonie intre sunete. /<fr. désaccord

dezacord n. lipsa de acord neunire.

* 1) dezacórd n. pl. urĭ (fr. désaccord). Lipsa de acord discordantza. Fig. Discordie neunire.

!dezacórd (deza/deza) s. n. pl. dezacórduri

dezacórd s. n. (sil. mf. dez) pl. dezacórduri

dezacord

desacord duri.

DEZACÓRD s. 1. v. nepotrivire. 2. v. neintzelegere.

DEZACORD s. 1. discordantza discrepantza disonantza distonantza neconcordantza nepotrivire stridentza. (~ intre elementele unui ansamblu.) 2. animozitate cearta conflict dezbinare diferend discordie discutzie disensiune disputa divergentza gilceava invrajbire litigiu neintzelegere vrajba zizanie (inv. shi pop.) price pricina sfada (pop. shi fam.) circota dihonie rik (pop.) hartza (inv. shi reg.) pricaz scirba toi (reg.) bucluc hira poanca sfadalie zoala (Mold. shi Transilv.) poara (Bucov. shi Transilv.) shcort (inv.) dezunire gilcevire imponcishare judetz neashezare neunire pira pricinuire pricire prigoana prigonire zavistie zurbava (grecism inv.) filonichie (fig.) ciocnire. (~ dintre doua persoane.)

Dezacord ≠ acord

DEZACORD. Subst. Dezacord discordantza neintzelegere nepotrivire distonantza nota falsa stridentza. Discordie dezbinare divergentza; contradictzie opozitzie incompatibilitate antagonism; conflict diferend vrajba vrajmashie invrajbire zizanie dihonie (reg.) animozitate cearta disensiune. Controversa contrazicere disputa. Nemultzumire indignare; dezaprobare dezavuare (livr.) repudiere protest. Negare tagada tagaduiala tagaduire. Opozitzie opunere obiectzie critica impotrivire respingere fronda (fig.) disidentza ostilitate; incontrare (pop.) ciocnire (fig.) infruntare. Cirteala (pop.) murmur plingere reclamatzie. Nonconformism. Oponent opozant neconformist nonconformist. Iconoclast; disident. Marul discordiei. Adj. Discordant distonant nepotrivit divergent; strident fals; contrar contradictoriu antagonic antagonist opus potrivnic antitetic. Circotash (pop. shi fam.) certaretz cirtitor (pop.); dezbinator (rar) invrajbitor. Condamnabil reprobabil blamabil (livr.) criticabil. Nemultzumit intolerant neingaduitor dezaprobator. Vb. A fi in dezacord a fi in discordantza a distona a nu se potrivi. A fi impotriva a contrazice a spune nu a se incontra (pop.) a fi (a se lua) (in) contra cu cineva a se impotrivi a se opune a fi in conflict. A obiecta a ridica obiectzii a respinge a dezaproba a dezavua (livr.) a repudia a renega a refuza; a tagadui a abjura a nega. A critica a combate a protesta a ridica vocea (glasul) impotriva cuiva. A condamna a reproba a blama a anatemiza (rar) a afurisi (bis.) a huli (pop.). A fi nemultzumit a cirti (pop.) a murmura. A nu tolera a nu ingadui a nu permite. A opune a dezbina a invrajbi a baga zizanie. Adv. In dezacord in discordantza. Impotriva in contra; contrar. Fara armonie fara intzelegere. K pisica shi ciinele k shoarecele cu pisica. V. cearta deosebire impotrivire negare opozitzie razvratire.

DEZACÓRD s. n. (cf. fr. désaccord): nepotrivire intre predicat shi subiect din punctul de vedere al persoanei shi al numarului; lipsa de acord intre predicat shi subiect k in exemplele Ei zice shi face; Perele este zemoase. D. este caracteristic vorbirii populare shi regionale shi trebuie evitat.