incercare sf [At: GORJAN H. I 89/32 / Pl: ~cari / E: incerca] 1 (Rar) Cercetare. 2 Stradanie de a face ceva Si: incercat¹ (2) (ivr) incercatura (1). 3 (Rar) Cautare a cuiva Si: incercat¹ (3) (ivr) incercatura (2). 4 Intreprindere a unei actziuni k exercitziu de proba Si: incercat¹ (4) (ivr) incercatura (3) incercatoare. 5 Supunere a cuiva la o proba Si: incercat¹ (5) (ivr) incercatura (4). 6 Examinare prin probe sau experientze practice Si: incercat¹ (6) (ivr) incercatura (5). 7 Testare a shansei Si: incercat¹ (7) (ivr) incercatura (6). 8 Gustare a unei mancari Si: incercat¹ (8) (ivr) incercatura (7). 9 Resimtzire a unui sentiment Si: incercat¹ (9) (ivr) incercatura (8). 10 Simtzire a unei senzatzii Si: incercat¹ (10) (ivr) incercatura (9). 11 Masurare a fortzelor in lupta cu cineva Si: incercat¹ (11) (ivr) incercatura (10). 12 (Ccr) Tentativa. 13 (Ilv) A face o ~ A incerca (4). 1415 (Ie) A pune la ~ A testa calitatzile (unei persoane sau) ale unui obiect. 16 (Spc; iae) A testa puterea de rezistentza a unei persoane. 17 (Rar; ie) A tzine Ia ~ (cu cineva) A se masura (cu cineva). 18 (Ils) ~ de omor Atentat. 19 (Ccr) Verificare. 20 (Ilav) Din ~ Din experientza. 21 (Ilav) La ~ Pe incercate. 2223 (Iljv) De ~ De proba. 24 Dificultate care o indura cineva. 25 (La jocul de rugbi) Ashezare a mingii cu mana in terenul de tzinta al echipei adverse. 26 Puncte obtzinute in urma acestei actziuni. 27 Lucrare literara de debut. 2829 (Rar) Eseu (literar sau) shtiintzific. 30 Stradanie. 31 Necaz. 32 Primejdie. 33 (Inv) Experientza practica. 34 (Inv) Cunoashtere. 35 Suferintza.

INCERCÁRE incercari s. f. Actziunea de a incerca shi rezultatul ei. 1. Tentativa; straduintza silintza efort. Copilul ramine pe ginduri... e prima lui incercare de a intzelege. DEMETRESCU O. 102. 2. Verificare proba; determinarea experimentala a proprietatzilor unui material sau a unui sistem tehnic sub actziunea unor fortze. Am luato pe o carare chinuita spre tirla colea la aratare dar destul de departe la incercare. GALACTION O. I 63. ◊ Piatra de incercare v. piatra. ◊ Loc. adv. De incercare = in scopul de a constata daca cineva sau ceva e bun sau nu. Lucrezi trei patru luni fara salar de incercare. C. PETRESCU C. V. 133. ◊ Expr. A pune la incercare = a cauta sa verifice sentimentele caracterul capacitatea cuiva. 3. Lucrare (literara) de debut. Problema originii vietzii shi a lumii in general la condus la o incercare poetica mareatza la poema Pamintul. IONESCURION C. 128. Am citit... un articol atit de binevoitor pentru modestele mele incercari literare. CARAGIALE O. III 25. 4. Necaz suferintza primejdie dificultate care o indura cineva. Mie cu neputintza sa notez toate incercarile prin care am trecut. CAMIL PETRESCU U. N. 154. Nu tata... Incercarile cele mari pentru cei mari se fac. VISSARION B. 73. Vechiul meu amic a trecut prin grele incercari. ALECSANDRI S. 35. 5. (Invechit) Experientza practica; cunoashtere cunoshtintza. SHin citeva zile a deprins meshteshugul de infirmier k un om priceput cu multa incercare. MIRONESCU S. A. 124. Frumos raspuns! Asculta: pe cit mie imi pare De lume de naravuri ai slaba incercare. ALEXANDRESCU P. 91.

INCERCÁRE ~ari f. 1) v. A INCERCA. ◊ A pune la ~ a verifica starea fizica shi/sau morala a cuiva. 2) Actziune intreprinsa pentru realizarea unui lucru (fara a avea garantzia reushitei). A trecut cu bine ~area. 3) Lucrare (literara sau shtiintzifica) de debut. 4) Necaz suportat de cineva. La grea ~ sa aflat. [G.D. incercarii] /v. a incerca

incercare f. 1. facerea unei probe: incercarea unei mashini; 2. prima productziune literara sau artistica; 3. titlul unor opere: incercare despre inteligentza umana; 4. fig. ispita nenorocire ce reclama statornicie: e o incercare dumnezeeasca.

incercáre shi (vechĭ) cercáre f. pl. arĭ. Facerea uneĭ probe: incercarea uneĭ mashinĭ. Lucrare de incepator: incercarĭ poetice. Fig. Nenorocire care e presupusa k e data oamenilor de Dumnezeu k saĭ vada ce pot rabda fara sa murmure. Nenorocire in general: am trecut pin grele incercarĭ Peatra de incercare. V. peatra.

INCERCÁ incérc vb. I. Tranz. 1. A verifica un lucru spre ai controla insushirile; a proba. ◊ Expr. Pe incercate = cu ajutorul prin mijlocirea unei probe. ♦ Refl. recipr. Ashi masura fortzele in lupta cu cineva. 2. A intreprinde un lucru k exercitziu de proba; a face tentative de... ♦ Ashi da silintza sa... a face sfortzari a cauta sa... 3. A fi cuprins de un sentiment de o senzatzie; (despre sentimente senzatzii etc.) a se face simtzit a cuprinde pe cineva. 4. A imbraca o haina sau a incaltza un pantof pentru a vedea daca se potriveshte. Lat. pop. incircare.

incerca [At: BALCESCU M. V. 2 / Pzi: incerc / E: ml *incircare] 1 vt (Rar) A cerceta. 2 vt A se stradui sa... 3 vt (Rar) A cauta pe cineva. 4 vt A intreprinde ceva k exercitziu de proba. 5 vt A supune pe cineva la o proba. 6 vt (Ie) Ashi norocul A vedea daca este norocos. 7 vt A verifica un lucru spre ai controla calitatzile. 8 vt A gusta o mancare. 910 vt A fi cuprins (de un sentiment sau) de o senzatzie. 11 vt (D. sentimente) A cuprinde pe cineva. 12 vt (C. i. senzatzii) A se face simtzit. 13 vrr Ashi masura fortzele in lupta cu cineva.

INCERCÁ incérc vb. I. Tranz. 1. A verifica un lucru spre ai controla insushirile; a proba. ◊ Expr. Pe incercate = cu ajutorul prin mijlocirea unei probe. ♦ Refl. recipr. Ashi masura fortzele in lupta cu cineva. 2. A intreprinde un lucru k exercitziu de proba; a face tentative de... ♦ Ashi da silintza sa... a face sfortzari a cauta sa... 3. A fi cuprins de un sentiment de o senzatzie; (despre sentimente senzatzii etc.) a se face simtzit a cuprinde pe cineva. Lat. pop. incircare.

INCERCÁ incérc vb. I. Tranz. 1. A cauta sa se convinga de ceva prin probe; a proba a verifica. Ziceam... sa incercam piatza la Piteshti. PREDA I. 81. Incerca intii coasa in coltz facindushi loc. REBREANU I. 50. Ishi incerca sabia dind cu dinsa intrun drug de fier. ISPIRESCU L. 139. ◊ Expr. A(shi) incerca norocul = a cauta sa vezi daca ai noroc intreprinzind actziuni riscate sau primejdioase. Dami voie k sa ma duc shi eu pe urma fratzilor mei; nu de alta dar k sami incerc norocul. CREANGA O. A. 224. Ei Catalin acui acu K satzi incerci norocul. EMINESCU O. I 174. A incerca marea cu degetul v. mare. ♦ A imbraca (un obiect de imbracaminte (de obicei inainte de a fi gata) pentru a vedea daca vine bine. ♦ (Cu privire la materiale sau sisteme tehnice) A supune la actziunea anumitor fortze externe pentru determinarea proprietatzilor. ♦ Refl. Ashi masura fortzele (in lupta) cu cineva. Del vei putea trinti pe dinsul atunci sa te incerci shi cu mine. CREANGA P. 52. 2. (Complementul indica lucrarea savirshita) A exercita a face exercitzii a se stradui sa scoata la capat. Incearca disertatzii fara shir nepriceputul Incepind tot cu sfirshitul shi sfirshind cu inceputul. BELDICEANU P. 120. ♦ (Urmat de verbe la conjunctiv sau la infinitiv) Ashi da silintza sau osteneala sa... a face sfortzari a cauta sa... Scoase pumnul de sub patura shi voi sa loveasca inca ceva... apoi il baga iar sub patura shi incerca sa doarma. DUMITRIU N. 171. A doua zi «tilharul» incerca iar sa fuga luindo la deal CALINESCU E. ◊ Refl. Cei mai buni inotatori se incercau zadarnic so ajunga. BART E. 101. Inima imi zvicnea cum imi zvicnea cind altzii se incercau sami ia zmeul de coada. DELAVRANCEA H. T. 92. SHin probleme culinare te incerci a fi istetz. EMINESCU O. I 155. 3. (Complementul indica un sentiment sau o senzatzie) A simtzi a avea a fi cuprins de... Am aflat o intimplare un nacaz care la incercat un biet romin. SADOVEANU O. VII 233. Oricine ar fi incercat aceeashi descurajare. CAMIL PETRESCU U. N. 372. Am incercat un fel de simtzimint dureros. ODOBESCU S. III 86. ♦ (Despre senzatzii de durere sau despre boli) A cuprinde (pe cineva) a se face simtzit in mod nelamurit. Tresaream la fiecare detunatura shi simtzeam k parca ma incearca nishte friguri. La TDRG. ◊ (Impersonal) D. Tomitza intra avind aerul foarte contrariat. Se vede cal incearca la incheieturi. CARAGIALE O. II 228.

A INCERCÁ incérc tranz. 1) (obiecte sau fiintze) A verifica printro proba (pentru a se convinge de ceva). ~ un costum. ~ un vehicul. ◊ ~ marea cu degetul a se apuca de o actziune irealizabila. 2) (actziuni) A intreprinde k tentativa. ~ sa compuna muzica. 3) A cunoashte din proprie experientza. 4) (despre senzatzii sentimente etc.) A pune stapanire; a apuca. /<lat. incircare

incercà v. 1. a face cercare sau proba: a incerca o haina; 2. a supune la cercare a face sa sufere: Dzeu a vrut sal incerce; 3. a vedea daca e capabil de ceva: se incearca la scrima. [V. cerca].

2) cerc shi (maĭ des) incerc a a v. tr. (lat. cĭrcare a ocoli it. cercare a cauta fr. chercher vfr. cercher a cauta). Vechĭ. Caut: ce ce cer ĭ aicĭ? Azĭ. Caut tind: hotzu incerca sa scape. Cercetez explorez sondez examinez: incerc apa k sa vad cit e de adinca patrulele cercara drumurile. Probez examinez: incerc o haĭna k s’o vad cum vine la nenorocire se’ncearca amicu. Vizitez: boalele ne incearca des. Prov. A cerca marea cu degetu a incerca imposibilu.

cercáre V. incercare.

incérc a á v. tr. (in shi cerc 2). Cerc probez: a incerca o haĭna. Fig. Dumnezeŭ ne incearca. V. refl. Cerc caut sa vad dacas capabil: ma incerc in lupta la lupta. V. cerc 2.

incercáre s. f. g.d. art. incercắrii; pl. incercắri

incercáre s.f. g.d. art. incercarii; pl. incercari

incercá (a ~) vb. ind. prez. 3 inceárca

incercá vb. ind. prez. 1 sg. incérc 3 sg. shi pl. inceárca perf. s. 1 sg. incercái; conj. prez. 3 sg. shi pl. incérce

INCERCÁRE s. 1. v. verificare. 2. v. experimentare. 3. v. experiment. 4. v. tentativa. 5. v. eseu. 6. efort osteneala sfortzare silintza stradanie straduintza. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 7. greu greutate impas necaz vicisitudine. (A trecut cu bine ~.) 8. greutate necaz nevoie suferintza vicisitudine (inv.) ispita. (A trecut prin multe ~.) 9. v. chin. 10. v. cumpana.

INCERCARE s. 1. probare proba verificare (pop.) cercare (inv.) verificatzie verificaciune. (~ unui motor.) 2. experimentare probare. (~ unei noi tehnologii.) 3. experientza experiment proba (pop.) cercare. (Mai mulie ~ de laborator.) 4. tentativa. (O ~ de record.) 5. (SPORT; la rugbi) eseu. (A marcat o ~.) 6. efort osteneala sfortzare silintza stradanie straduintza. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 7. greu greutate impas necaz vicisitudine. (A trecut cu bine ~.) 8. greutate necaz nevoie suferintza vicisitudine (inv.) ispita. (A trecut prin multe ~.) 9. chin durere patima pas patimire suferintza (inv. shi pop.) munca (pop.) aht cercare napasta (inv. shi reg.) patimita scirba (inv.) rabdare straste suferire (fig.) povara. (Cite ~i na avut de indurat!) 10. (fig.) cumpana. (La grea ~ sa aflat.)

INCERCÁ vb. 1. v. verifica. 2. v. experimenta. 3. a proba a verifica (inv.) a ispiti. (A ~ sentimentele cuiva.) 4. a cauta a tatona (inv. shi reg.) a probalui. (~ sa gaseasca o solutzie.) 5. a cauta a vedea. (~ daca potzi sa dezlegi problema.) 6. v. sonda. 7. a cauta a umbla. (~ sa ma inshele.) 8. v. stradui. 9. a se fortza a se sfortza a se sili a se stradui. (~ sai cashtige bunavointza.) 10. a gusta (pop.) a cerca. (A ~ o para pentru ai aprecia savoarea.) 11. v. intrece. 12. v. indura. 13. v. simtzi.

INCERCA vb. 1. a proba a verifica (pop.) a cerca (inv. shi reg.) a probalui (inv.) a probai a probui. (A ~ un motor un aparat.) 2. a experimenta a proba. (A ~ o noua metoda.) 3. a proba a verifica (inv.) a ispiti. (A ~ sentimentele cuiva.) 4. a cauta a tatona (inv. shi reg.) a probalui. (~ sa gaseasca o solutzie.) 5. a cauta a vedea. (~ daca potzi sa dezlegi problema.) 6. a cerceta a examina a sonda (pop.) a cerca. (~ terenul sa vezi daca avem shanse de reushita.) 7. a cauta a umbla. (~ sa ma inshele.) 8. a cauta a se sili a se stradui (pop.) a cerca a se munci a se osteni a se trudi. (~ sa fii amabil.) 9. a se sfortza a se sili a se stradui. (~ sai cishtige bunavointza.) 10. a gusta (pop.) a cerca. (A ~ mincare pentru ai aprecia savoarea.) 11. a se infrunta a se intrece a se masura a se pune (pop.) a se prinde. (Cine se ~ cu mine la trinta?) 12. a indura a suferi a suporta. (A ~ multe nevoi.) 13. a simtzi a trai. (A ~ un sentiment de jena.)

INCERCARE. Subst. Incercare incercat cercare (pop.) tentativa proba probare probaluire (inv. shi reg.) ispita (inv.) ispitire (inv.); tatonare sondaj (fig.) sondare (fig.). Experimentare verificare; experiment experientza. Dibuiala dibuire dibuit. Aventura hazard risc. Cercator (inv.); experimentator; cautator. Pilot de incercare. Adj. De incercare de proba; experimental. Incercat cercat (pop.) ispitit. Vb. A incerca a cerca (inv.) a proba a probalui (inv. shi reg.) a ispiti (inv.) a face incercari a pune la incercare a face (o) proba (probe); a tatona a tatona terenul a sonda (fig.). A experimenta a verifica. A cauta sa... a face tot posibilul. A intentziona a avea intentzia; a face o tentativa. A se aventura a se hazarda a risca a se incumeta a cuteza. Adv. De incercate de proba; (in mod) experimental. V. efort experientza initziativa inceput.

INCERCARE DE ZBOR zbor efectuat in vederea obtzinerii unor date privind functzionarea unei aeronave sau a unor echipamente nou concepute shi pentru calcularea fiabilitatzii cand se urmareshte andurantza produselor testate. Incercarea de zbor se efectueaza pe baza unui program de incercari de zbor aprobat. De regula nu se monteaza pe o aeronava neincercata in zbor un motor care nu a fost omologat. O aeronava poate obtzine certificatul de navigabilitate dupa parcurgerea satisfacatoare a programului de incercare in zbor.

QUIDQUID TENTABAT DICERE VERSUS ERAT (lat.) orice incearca sa spuna era vers Ovidiu „Tristele” IV 10 26: „Et quod tentabam dicere versus erat” („Orice incercam sa spun era vers”). Expresia indica talentul poetic deosebit al cuiva.

a incerca marea cu degetul expr. a tatona o situatzie a incerca ceva fara prea mari sperantze de reushita.

incercarea moarte nare: moare numai cinencearca prov. (glum.) sperantza moare ultima.