INCERCÁRE incercari s. f. Actziunea de a incerca shi rezultatul ei. 1. Tentativa; straduintza silintza efort. Copilul ramine pe ginduri... e prima lui incercare de a intzelege. DEMETRESCU O. 102. 2. Verificare proba; determinarea experimentala a proprietatzilor unui material sau a unui sistem tehnic sub actziunea unor fortze. Am luato pe o carare chinuita spre tirla colea la aratare dar destul de departe la incercare. GALACTION O. I 63. ◊ Piatra de incercare v. piatra. ◊ Loc. adv. De incercare = in scopul de a constata daca cineva sau ceva e bun sau nu. Lucrezi trei patru luni fara salar de incercare. C. PETRESCU C. V. 133. ◊ Expr. A pune la incercare = a cauta sa verifice sentimentele caracterul capacitatea cuiva. 3. Lucrare (literara) de debut. Problema originii vietzii shi a lumii in general la condus la o incercare poetica mareatza la poema Pamintul. IONESCURION C. 128. Am citit... un articol atit de binevoitor pentru modestele mele incercari literare. CARAGIALE O. III 25. 4. Necaz suferintza primejdie dificultate care o indura cineva. Mie cu neputintza sa notez toate incercarile prin care am trecut. CAMIL PETRESCU U. N. 154. Nu tata... Incercarile cele mari pentru cei mari se fac. VISSARION B. 73. Vechiul meu amic a trecut prin grele incercari. ALECSANDRI S. 35. 5. (Invechit) Experientza practica; cunoashtere cunoshtintza. SHin citeva zile a deprins meshteshugul de infirmier k un om priceput cu multa incercare. MIRONESCU S. A. 124. Frumos raspuns! Asculta: pe cit mie imi pare De lume de naravuri ai slaba incercare. ALEXANDRESCU P. 91.