VERIFICÁ verific vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata daca corespunde adevarului cerintzelor calitatzii sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea in ce masura corespunde functziei sau calitatzii care o detzine sau care i se incredintzeaza. Din fr. vérifier lat. verificare.

verifica [At: I. GOLESCU C. / V: (ivr) verifia / Pzi: verific / E: lat verificare fr vérifier] 1 vt A se asigura de exactitatea unei asertziuni a unei ipoteze a unei teorii etc. prin confruntarea acestora cu faptele reale sau cu anumite criterii stabilite in prealabil. 2 vt A confirma autenticitatea unui fapt a unei afirmatzii etc. 3 vr (D. persoane) A se dovedi intrun anumit fel. 4 vt A supune unei analize pentru a constata daca ceva corespunde adevarului cerintzelor calitatzii sau anumitor date Si: a controla (1). 5 vt (C. i. mashini aparate ansambluri tehnice etc.) A proba pentru a constata buna lor functzionare insushirile lor tehnice etc. 6 vt (Mat) A efectua o operatzie sau un numar de operatzii pentru a constata daca o afirmatzie matematica este corecta (pentru un caz concret). 7 vt (Mat) A proba (prin calcul) exactitatea unui numar sau a unei operatzii. 8 vt (C. i. texte scrise procedee artistice etc.) A revizui. 9 vt (Rar; pex; c. i. institutzii) A inspecta. 10 vt A cerceta pe cineva pentru a constata in ce masura corespunde functziei care o detzine. 11 vt A analiza atitudinea afirmatziile etc. cuiva prin confruntare cu faptele cu evenimentele la care a participat etc.

verifica vb. I. tr. 1 A supune ceva unui control unei analize pentru a (putea) constata daca se indeplinesc conditziile cerute daca ceva corespunde realitatzii scopului cerintzelor calitatzii anumitor date etc. sau daca este conform cu ceea ce ar trebui sa fie. Cu inventarul in mina... verifica piesa cu piesa (CAL.). ◊ (abs.) Miine dimineatza mergem sa verificam amindoi (E. LOV.). ◊ (refl. pas.) Se verifica daca shi cit a platit contribuabilul (PAN.). ♦ (compl. indica texte scrise procedee artistice etc.) A revizui. A mai verificat o data articolul inainte de al da la tipar. ♦ Ext (compl. indica institutzii) A controla a inspecta. 2 (compl. indica mashini aparate instalatzii tehnice etc.) A controla a incerca a proba pentru a constata buna functzionare performantzele tehnice etc. Ishi verifica arma automata de la shold (E. BAR.). 3 (mat.) A efectua o operatzie sau un numar de operatzii pentru a constata daca o afirmatzie matematica este corecta (pentru un caz concret). ♦ A proba (prin calcul) exactitatea unui rezultat a unei operatzii. 4 (compl. indica oameni) A cerceta pentru a vedea in ce masura corespunde functziei calitatzii care o detzine misiunii care i se incredintzeaza. La verificat sa vada daca shia facut bine treaba. ♦ (compl. indica atitudini manifestari afirmatzii etc. ale oamenilor) A examina a analiza prin confruntare cu faptele cu evenimentele etc. la care a participat cineva. 5 (compl. indica ipoteze teorii etc.) A cerceta a examina valoarea calitatea (prin confruntare cu faptele printrun control al coerentzei interne etc.) pentru a confirma k adevarat just exact. Am vrut numai sami verific parerea (K. PETR.). ♦ A constata a confirma sau a stabili autenticitatea justetzea unui fapt a unei afirmatzii. Daca credintza mea e verificata de fapte cu atit mai bine (RALEA). ◊ (refl. pas.) Insist... sa arat cit de bine se verifica shi de asta data afirmatziile lui (IORD.). ♦ (refl.; despre persoane) A se dovedi a se arata a se manifesta intrun anumit fel. Ioana se verifica daca nu o exceptzionala artista in orice caz o buna eleva a pianistului (CAL.). • prez.ind. verific. /<fr. vérifier lat. verificare <vērus „adevarat” facĕre „a face”.

VERIFICÁ verífic vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata daca corespunde adevarului cerintzelor calitatzii sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea in ce masura corespunde functziei sau calitatzii care o detzine sau care i se incredintzeaza. Din fr. vérifier lat. verificare.

VERIFICÁ verífic vb. I. Tranz. 1. A controla a examina pentru a constata daca corespunde adevarului realitatzii sau a numitor date; a proba exactitatea. Tu ai facut dosarele. Tu ai ales foitzele tu leai verificat. BARANGA I. 211. Deschideam abecedarul shimi verificam descoperirea. SADOVEANU E. 113. Trebuie sa verifice faptele sa aiba o explicare sa se lumineze. BART E. 215. Refl. pas. Adevaratzii prieteni se cunosc la nevoie dar se verifica la bucurie. BARANGA I. 161. 2. A cerceta activitatea cuiva pentru a vedea in ce masura corespunde functziei sau calitatzii care o detzine.

VERIFICÁ vb. tr. 1. a supune unui control pentru a constata daca se indeplinesc anumite conditzii. 2. a cerceta activitatea cuiva. (< fr. vérifier lat. verificare)

A VERIFICÁ verífic tranz. 1) (date noutatzi teze afirmatzii) A supune unui control; a controla. 2) (persoane) A examina pentru a stabili in ce masura corespunde functziei care o detzine sau care i se acorda. /<lat. verificare fr. vérifier

verificà v. 1. a examina daca un lucru e asa cum trebue sa fie ori cum a fost declarat; 2. a face sa se vaza adevarul exactitatea unui lucru.

*verífic a á v. tr. (mlat. verifico ficáre d. verus adevarat shi facere a face). Controlez cercetez daca e adevarat orĭ exact: a verifica socotelile. Adeveresc: evenimentu a verificat prezicerea.

verificá (a ~) vb. ind. prez. 3 verífica

verificá vb. ind. prez. 1 sg. verífic 3 sg. shi pl. verífica; conj. prez. 3 sg. shi pl. verífice

verifica (ind. prez. 3 sg. shi pl. verifica)

verific.

VERIFICÁ vb. 1. a incerca a proba (pop.) a cerca (inv. shi reg.) a probalui (inv.) a probai a probui. (A ~ un motor un aparat.) 2. a cerceta a controla a inspecta a revedea a revizui (inv.) a revedui (grecism inv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele intreprinderii.)

VERIFICA vb. 1. a incerca a proba (pop.) a cerca (inv. shi reg.) a probalui (inv.) a probai a probui. (A ~ un motor un aparat.) 2. a cerceta a controla a inspecta a revedea a revizui (inv.) a revedui (grecism inv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele intreprinderii.)