VERIFICÁ verífic vb. I. Tranz. 1. A controla a examina pentru a constata daca corespunde adevarului realitatzii sau a numitor date; a proba exactitatea. Tu ai facut dosarele. Tu ai ales foitzele tu leai verificat. BARANGA I. 211. Deschideam abecedarul shimi verificam descoperirea. SADOVEANU E. 113. Trebuie sa verifice faptele sa aiba o explicare sa se lumineze. BART E. 215. Refl. pas. Adevaratzii prieteni se cunosc la nevoie dar se verifica la bucurie. BARANGA I. 161. 2. A cerceta activitatea cuiva pentru a vedea in ce masura corespunde functziei sau calitatzii care o detzine.