tentativa sf [At: NEGULICI / Pl: ~ve / E: fr tentative] 1 Actziune intreprinsa cu scopul de a realiza ceva sau de a ajunge la ceva fara a avea sigurantza succesului. 2 Incercare (neizbutita) Si: (ltr) tentamen. 3 (Jur) Incercare nereushita de a savarshi o infractziune.

TENTATÍVA tentative s. f. Actziune intreprinsa cu scopul de a realiza ceva sau de a ajunge la ceva fara sigurantza deplina de succes; incercare (neizbutita). Sa reprime orice tentativa a acuzatzilor de a tulbura linishtea publica. CAMIL PETRESCU T. II 605. Inainte dea pune capul pe perna repeta o tentativa neizbutita sa aduca oarecare rinduiala in parul ciltzos shi rebel. C. PETRESCU I. II 52. Orice tentativa de congres a fost inabushita vreme de 20 de ani. SAHIA U.R.S.S. 203.

TENTATÍVA s.f. Actziune intreprinsa in scopul de a realiza ceva fara a avea insa sigurantza izbandei; incercare (neizbutita). ♦ (Jur.) Incercare de a savarshi o infractziune. [Cf. fr. tentative it. tentativo].

TENTATÍVA s. f. 1. actziune intreprinsa in scopul de a realiza ceva fara sigurantza izbanzii; incercare (neizbutita). 2. (jur.) incercare de a savarshi o infractziune. (< fr. tentative)

TENTATÍVA ~e f. 1) Actziune prin care se incearca sa se ajunga la un rezultat; incercare. 2) jur. Incercare de a comite o infractziune. /<fr. tentative

tentativa f. incercare de a face sa reusheasca ceva.

*tentatíva f. pl. e (fr. tentative d. mlat. tentativa). Incercare: tentativa de furt.

tentatíva s. f. g.d. art. tentatívei; pl. tentatíve

tentatíva s. f. g.d. art. tentatívei; pl. tentatíve

TENTATÍVA s. incercare. (O ~ de record.)

TENTATIVA s. incercare. (O ~ de record.)

tentativa tentative s. f. (detz.) detzinut care se straduieshte sa obtzina o pozitzie cat mai convenabila in penitenciar.

tentativa de sarmale expr. (detz.) amestec de arpacash cu varza.