suferință sf [At: CARTE TREB. I, 94/19 / Pl: ~țe, (îvp) ~ți / E: suferi + -ință] 1 Trecere (silită sau de bună voie) printr-o situație, o stare de neplăceri fizice sau morale V afecțiune, boală, maladie, calvar, canon, caznă, chin, durere, greutate, încercare, neajuns¹, necaz, neplăcere, nemulțumire, nevoie, patimă, păs, pătimire, povară, schingiuire, schingiuit, tortură, (liv) supliciu, (îvp) trudă, (îvp; fam) suspin, (pop) aht, cercare, muncă, năpastă, (îrg) pătimită, scârbă¹, (înv) muncitorie, nesosință, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, răbdare, schingi¹, straste, strădanie, strânsoare, suferire, (reg) năzbâcă, năzdrăvănie. 2 Stare a celui care trece printr-o astfel de situație 3 (Îla) În ~ În suspensie. 4 (Îe) A fi în ~ A-i lipsi cuiva ceva.

SUFERÍNȚĂ, suferințe, s. f. Durere fizică sau morală. Suferințele lui morale deveneau din ce în ce mai mari și mai vătămătoare sănătății lui. VLAHUȚĂ, O. A. I 90. Lună, tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Și gîndirilor dînd viață, suferințele întuneci. EMINESCU, O. I 130. ◊ Expr. A fi în suferință = a-i lipsi cuiva ceva. Tomșa stătea bine în scaun, însă boierii erau în suferință și în mare nemulțămire. SADOVEANU, O. VII 118. – Pl. și: suferinți (SADOVEANU, B. 126, EMINESCU, O. I 192, TEODORESCU, P. P. 528).

SUFERÍNȚĂ ~e f. Senzație de durere (fizică sau morală). [G.-D. suferinței] /a suferi + suf. ~ință

suferință f. 1. starea celui ce suferă; 2. durere, chin: suferințe fizice, suferințe morale. [Lat. SUFFERENTIA].

suferínță f., pl. e (lat. sufferentia, it. sofferenza, pv. sufrensa, fr. souffrance. V. con-ferență). Starea celuĭ ce sufere, durere (fizică saŭ morală), chin, zbucĭum: suferințele unuĭ bolnav, unuĭ orfan. A fi în suferință, a nu-țĭ merge bine: bugetu e în suferință. V. patimă, pasiune.

suferínță s. f., g.-d. art. suferínței; pl. suferínțe

suferínță s. f., g.-d. art. suferínței; pl. suferínțe

SUFERÍNȚĂ s. 1. v. chin. 2. v. tortură. 3. greutate, încercare, necaz, nevoie, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.)

SUFERÍNȚĂ s. v. afecțiune, boală, maladie.

SUFERINȚĂ s. 1. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, supliciu, tortură, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strînsoare, trudnicie. (Supus la mare ~.) 2. chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, (înv. și pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpastă, (înv. și reg.) pătimită, scîrbă, (înv.) răbdare, straste, suferire, (fig.) povară. (Cîte ~ n-a avut de îndurat!) 3. greutate, încercare, necaz, nevoie, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.)

suferință s. v. AFECȚIUNE. BOALĂ. MALADIE.

GROSSE SEELEN DULDEN STILL (germ.) sufletele mari îndură (suferințele) în tăcere – Schiller, „Don Carlos”, act. I, scena 4.