experientza sf [At: CANTEMIR HR. 170 / V: (inv) ~tzie esp~ esperientzie esperiintza isperiintza isperintza sperientza speriintza (irg) esperentza^[1] / P: ~rien~ / Pl: ~tze / E: fr experience lat experientia] 1 Totalitatea cunoshtintzelor shi deprinderilor dintrun anumit domeniu dobandite prin observatzii shi practica indelungata. 2 Cunoashtere Cf deprindere rutina. 3 (SHis schimb de ~) Schimb reciproc (intre persoane sau colective) de informatzii cunoshtintze deprinderi dobandite intrun anumit domeniu de activitate. 4 (Ila) Cu ~ Experimentat. 5 (Flz) Ansamblul practicii sociale care formeaza baza cunoashterii shi criteriul adevarului shi care se creeaza mai ales in procesul productziei materiale. 6 Proba care se face cu scopul de a verifica o teorie o idee un fapt etc. 7 Verificare practica a unor fenomene situatzii cunoshtintze etc. 8 (Ivr) Cercetare. 9 (Ivr) Investigatzie. 10 Situatzie neobishnuita sau imprejurare neashteptata prin care trece cineva. 11 Patzanie. 12 Aventura. 1314 Experiment (12). 15 (Ie) A face o ~ A provoca intentzionat un fenomen pentru a demonstra sau a verifica o teorie un fapt etc. 16 (Iae) A face o incercare. 17 (Ila) De ~ Experimental. corectata

EXPERIÉNTZA experientze s. f. 1. Totalitatea cunoshtintzelor shi deprinderilor intrun domeniu oarecare insushite prin practica (indelungata). Arta conducerii nu este innascuta in oameni ci se dobindeshte prin experientza. LENIN O. A. II 311. ♦ (Fil.) Ansamblul practicii sociale care formeaza baza cunoashterii shi criteriul adevarului shi care se creeaza mai ales in procesul productziei materiale. ♦ Cunoashtere a vietzii shi a oamenilor k rezultat al unei participari active shi al contactului indelungat cu lumea. Starea asta de suflet o cunoshteam din toata experientza vietzii. IBRAILEANU A. 32. 2. Verificare a cunoshtintzelor noastre pe cale practica prin cercetarea fenomenelor din realitatea inconjuratoare. ♦ Provocare intentzionata a unor fenomene pentru a studia legile lor; experiment. Variante: (invechit) esperiéntza (BALCESCU O. I 142) esperiíntza (NEGRUZZI S. II 259) s. f.

EXPERIÉNTZA s.f. 1. Totalitatea cunoshtintzelor despre realitatea inconjuratoare care oamenii le obtzin in procesul practicii socialistorice. 2. Provocare intentzionata a unui fenomen pentru ai studia fazele de dezvoltare; experiment. ♦ Incercare proba facuta personal cu un lucru. [Pron. rien. / cf. fr. expérience lat. experientia].

EXPERIÉNTZA s. f. 1. totalitatea cunoshtintzelor despre realitatea inconjuratoare care oamenii le obtzin in procesul practicii socialistorice. 2. procedeu de cercetare in shtiintza constand in reproducerea sau modificarea intentzionata a unui fenomen cu scopul observarii lui in conditziile speciale create; experiment (1). ◊ incercare facuta personal cu un lucru. (< fr. expérience lat. experientia)

EXPERIÉNTZA ~e f. 1) Ansamblu de cunoshtintze intrun domeniu de activitate achizitzionate in procesul practicii indelungate. Schimb de ~. 2) Rezultat al interactziunii omului cu lumea obiectiva reflectat in conshtiintza. 3) Procedeu de cercetare in shtiintza constand in provocarea intentzionata a unor fenomene pentru a le studia in anumite conditzii; experiment. [G.D. experientzei; Sil. experientza] /<fr. expérience lat. experientia

experientza f. 1. incercare spre a cunoashte cum se petrece un lucru: experientza de chimie; 2. cunoshtintza lucrurilor cashtigate prin observatziune shi practica.

*experiéntza f. pl. e (lat. experientia d. experiri a incerca). Deprindere capatata pintr’o lunga practica unita cu observatziunea: om cu experientza. Proba incercare: a face o experientza de fizica de chimie. Am facut experientza cu acest om il shtiŭ ce fel e ce poate.

esperentza sf vz experientza

esperientza sf vz experientza

esperientzie sf vz experientza

esperiintza^[1] sf vz experientza corectata

experientzie sf vz experientza

isperiintza sf vz experientza

isperintza sf vz experientza

ESPERIÍNTZA s. f. v. experientza.

experiéntzapilót s. f. Experientza care poate servi drept exemplu pentru alte experientze ◊ „Un om de afaceri foarte bogat shia permis o experientzapilot.” Cont. 28 X 66 p. 10. ◊ „Lacul trebuie reoxigenat. SHi pentru k «bolnavul» are proportzii mici «medicii» lacurilor intentzioneaza sa faca aici la Nantua o experientzapilot. La una din marginile lacului se va construi un fel de sifon capabil sa creeze un curent de aer artificial care sa puna in mishcare apele statatoare de la fund sa le oxigeneze.” I.B. 27 X 70 p. 4 (dupa fr. éxpériencepilote; DMN 1965)

experiéntza (rien) s. f. g.d. art. experiéntzei; pl. experiéntze

experiéntza s. f. (sil. rien) g.d. art. experiéntzei; pl. experiéntze

experientza tze.

EXPERIÉNTZA s. 1. practica rutina (inv.) ispita ispitire. (Cunoashte ceva din ~.) 2. v. experiment.

EXPERIENTZA s. 1. practica rutina (inv.) ispita ispitire. (Cunoashte ceva din ~.) 2. experiment incercare proba (pop.) cercare. (Mai multe ~ de laborator.)

EXPERIENTZA. Subst. Experientza experiment experimentare verificare probare proba incercare cercetare explorare studiere investigatzie. Analiza examen examinare testare test. Constatare. Experientza practica rutina practica praxis (inv.). Deprindere pricepere destoinicie dexteritate dibacie. Experientza shtiintzifica. Metoda experimentala. Mijloace experimentale baza experimentala tehnica experimentala. Experimentalism. Empirism. Pragmatism; praxiologie. Experimentator cautator explorator analist cercetator. Pragmatist. Empirist. Adj. Experimental; pragmatic pragmatist; empiric; practic. Experimentat verificat. Cu experientza dibaci priceput iscusit versat rutinat incercat trecut prin ciur shi prin dirmon uns cu toate unsorile (alifiile). Vb. A experimenta a face experientze a cerceta a verifica a proba a testa a incerca a supune la probe a pune la incercare. A investiga a analiza a examina a explora a cauta a studia a sonda. A avea experientza a fi cu experientza a avea rutina a fi uns cu toate unsorile (alifiile) a fi trecut prin ciur shi prin dirmon a fi Stan patzitul a shti seama la ceva. A cishtiga experientza a se lovi cu capul de pragul de sus. A se deprinde a se obishnui. Adv. (In mod) experimental pe cale experimentala. Cu (multa) experientza; din experientza din traite din patzite. V. cautare cunoashtere descoperire examen iscusintza incercare.