experientza sf [At: CANTEMIR HR. 170 / V: (inv) ~tzie esp~ esperientzie esperiintza isperiintza isperintza sperientza speriintza (irg) esperentza^[1] / P: ~rien~ / Pl: ~tze / E: fr experience lat experientia] 1 Totalitatea cunoshtintzelor shi deprinderilor dintrun anumit domeniu dobandite prin observatzii shi practica indelungata. 2 Cunoashtere Cf deprindere rutina. 3 (SHis schimb de ~) Schimb reciproc (intre persoane sau colective) de informatzii cunoshtintze deprinderi dobandite intrun anumit domeniu de activitate. 4 (Ila) Cu ~ Experimentat. 5 (Flz) Ansamblul practicii sociale care formeaza baza cunoashterii shi criteriul adevarului shi care se creeaza mai ales in procesul productziei materiale. 6 Proba care se face cu scopul de a verifica o teorie o idee un fapt etc. 7 Verificare practica a unor fenomene situatzii cunoshtintze etc. 8 (Ivr) Cercetare. 9 (Ivr) Investigatzie. 10 Situatzie neobishnuita sau imprejurare neashteptata prin care trece cineva. 11 Patzanie. 12 Aventura. 1314 Experiment (12). 15 (Ie) A face o ~ A provoca intentzionat un fenomen pentru a demonstra sau a verifica o teorie un fapt etc. 16 (Iae) A face o incercare. 17 (Ila) De ~ Experimental. corectata