EXPERIÉNTZA experientze s. f. 1. Totalitatea cunoshtintzelor shi deprinderilor intrun domeniu oarecare insushite prin practica (indelungata). Arta conducerii nu este innascuta in oameni ci se dobindeshte prin experientza. LENIN O. A. II 311. ♦ (Fil.) Ansamblul practicii sociale care formeaza baza cunoashterii shi criteriul adevarului shi care se creeaza mai ales in procesul productziei materiale. ♦ Cunoashtere a vietzii shi a oamenilor k rezultat al unei participari active shi al contactului indelungat cu lumea. Starea asta de suflet o cunoshteam din toata experientza vietzii. IBRAILEANU A. 32. 2. Verificare a cunoshtintzelor noastre pe cale practica prin cercetarea fenomenelor din realitatea inconjuratoare. ♦ Provocare intentzionata a unor fenomene pentru a studia legile lor; experiment. Variante: (invechit) esperiéntza (BALCESCU O. I 142) esperiíntza (NEGRUZZI S. II 259) s. f.