CUNOÁSHTERE cunoashteri s. f. Actziunea de a cunoashte shi rezultatul ei. 1. Reflectare in conshtiintza a realitatzii existente independent de subiectul cunoscator. ◊ Teoria cunoashterii = studiul critic al problemelor care le ridica determinarea originii shi valorii cunoashterii. 2. Faptul de a poseda cunoshtintze informatzii date asupra unui subiect asupra unei probleme; cunoshtintza (1). V. cunoashte.

cunoashtere sf [At: CORESI EV. 529/13 / Pl: ~ri / E: cunoashte] 1 Percepere a obiectelor shi fenomenelor inconjuratoare Si: cunoscut¹ (1). 2 Reflectare in conshtiintza a realitatzii existente independent de subiectul cunoscator Si: cunoscut¹ (2). 3 (Is) Teoria ~rii Ramura a filozofiei care studiaza posibilitatea izvoarele formele shi legitatzile cunoashterii Si: gnoseologie. 4 (Inv) Apreciere. 5 (Inv) Pricepere intrun domeniu Si: cunoscut¹. 6 (Inv) Aflare. 7 Remarcare. 8 (Inv) Deducere. 9 (Inv) Intzelegere a ceva Si: cunoscut¹ (8). 10 Simtzire. 11 Obishnuire cu ceva Si: cunoscut¹ (10). 12 Caracter evident a ceva Si: cunoscut¹ (11). 13 Dobandire de cunoshtintze pe baza studiului experientzei Si: cunoscut¹ (12). 14 Luare la cunoshtintza Si: cunoscut¹ (13). 15 Familiarizare cu o opera un artist Si: cunoscut¹ (14). 16 Detzinere a unei specializari temeinice Si: cunoscut¹ (15). 17 Aflare a identitatzii cuiva Si: cunoscut¹ (16). 18 Identificare. 19 Contemporaneitate cu o personalitate Si: cunoscut¹ (18). 20 Recunoashtere a unei persoane Si: cunoscut¹ (18). 21 Cunoshtintza cu cineva Si: cunoscut¹ (20). 22 Familiaritate de multa vreme cu cineva Si: cunoscut¹ (21). 23 (Inv) Revelare. 24 Aducere la cunoshtintza cuiva Si: cunoscut¹ (23). 25 (Ivp) Recunoashtere a ceva Si: cunoscut¹ (24). 26 Distingere a unui obiect din mai multe de acelashi fel Si: cunoscut¹ (25). 27 (Inv) Descoperire. 28 Intzelegere a caracterului calitatzilor shi defectelor cuiva Si: cunoscut¹ (27). 29 (Inv) Intretzinere de relatzii sexuale Si: cunoscut¹ (28). 30 (Inv) Declarare in fatza instantzei judecatoreshti Si: cunoscut¹ (29). 31 Asigurare. 32 Atestare. 33 Considerare. 34 (Inv) Recunoashtere cuiva a unui drept Si: cunoscut¹ (33). 35 Rasplatire. 36 Datorare. 37 Recunoashtere a autoritatzii cuiva Si: cunoscut¹ (36). 38 Pretzuire a cuiva Si: cunoscut¹ (37). 39 Experientza a vietzii Si: cunoscut¹ (38). 40 (Inv) Recunoshtintza.

CUNOÁSHTERE cunoashteri s. f. Actziunea de a cunoashte shi rezultatul ei. 1. Reflectare in conshtiintza a realitatzii existente independent de subiectul cunoscator. ◊ Teoria cunoashterii = ramura a filosofiei care studiaza posibilitatea izvoarele formele shi legitatzile cunoashterii; gnoseologie. 2. Faptul de a poseda cunoshtintze informatzii date asupra unui subiect asupra unei probleme; cunoshtintza (1). V. cunoashte.

CUNOÁSHTERE cunoashteri s. f. Actziunea de a cunoashte shi rezultatul ei. 1. (Fil.) Reflectare activa in conshtiintza a lumii reale a esentzialului shi generalului din fenomene shi a legaturilor obiective ale realitatzii. «Experientza» noastra shi cunoashterea noastra se adapteaza din ce in ce mai mult spatziului shi timpului obiectiv reflectindule din ce in ce mai just shi mai profund. LENIN MAT. EMP. 207. Cunoashterea poate fi utila din punct de vedere biologic utila omului in viatza practica pentru conservarea vietzii pentru conservarea speciei numai daca ea va reflecta adevarul obiectiv independent de om. LENIN MAT EMP. 150. Atit arta cit shi shtiintza au k scop cunoashterea realitatzii obiective. V. ROM. decembrie 1950 183. Teoria cunoashterii = ramura a filozofiei tratind despre posibilitatea nelimitata a omului de a cunoashte realitatea despre izvoarele cunoshtintzelor omeneshti despre formele in care se efectueaza procesul de a cunoashte; gnoseologie. Dialectica in conceptzia lui Marx k shi in aceea a lui Hegel cuprinde ceea ce se numeshte astazi teoria cunoashterii gnoseologia care trebuie sashi considere shi ea obiectul din punct de vedere istoric studiind shi sintetizind originea shi dezvoltarea cunoashterii trecerea de la necunoashtere la cunoashtere. LENIN O. XXI 40. In domeniul teoriei cunoashterii k shi de altfel in toate celelalte domenii ale shtiintzei trebuie sa ratzionam in mod dialectic sa nu consideram adica cunoshtintzele noastre k ceva definitiv shi invariabil ci sa analizam in ce mod apare cunoashterea din necunoashtere in ce mod cunoshtintzele incomplete neprecise devin mai complete shi mai precise. LENIN MAT. EMP. 107. Teoria cunoashterii a aparut shi sa dezvoltat mai intii la filozofii materialishti shi nu la filozofii idealishti. CONSTANTINESCU HERACLIT 12. 2. Faptul de a poseda cunoshtintze date idei informatzii asupra unui subiect unei teme unei probleme. Cunoashterea genialelor idei ale shtiintzei lui MarxEngelsLeninStalin da membrilor de partid putere de orientare shi sigurantza in munca practica le largeshte perspectivele muncii shi sporeshte energia shi combativitatea lor revolutzionara. REZ. HOT. I 256. A te indrepta cu rivna catre cunoashterea materialismului dialectic shi istoric a munci zi de zi in spiritul shtiintzei marxistleniniste constituie chezashia izbinzii in shtiintza literatura shi arta. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 339 1/1. Domniata eshti intre noi cel mai tinar shi cunoashtere a patimilor omeneshti ai mai putzina decit noi. SADOVEANU D. P. 35.

cunoáshtere s. f. g.d. art. cunoáshterii; pl. cunoáshteri

cunoáshtere s. f. g.d. art. cunoáshterii; pl. cunoáshteri

CUNOÁSHTERE s. 1. intzelegere perceptzie pricepere. (Proces de ~.) 2. (inv.) shtiintza shtire shtiutura. (~ lucrurilor.) 3. pricepere stapanire. (~ mai multor meserii.) 4. posedare stapanire. (~ mai multor limbi.)

CUNOASHTERE s. 1. intzelegere perceptzie pricepere. (Proces de ~.) 2. (inv.) stiintza shtire shtiutura. (~ lucrurilor.) 3. pricepere stapinire. (~ mai multor meserii.) 4. posedare stapinire. (~ mai multor limbi.)

Cunoashtere ≠ necunoashtere neshtiintza

CUNOASHTERE. Subst. Cunoashtere cunoshtintza proces de cunoashtere reflectare. Cunoashtere empirica cunoashtere senzoriala; cunoashtere intuitiva; cunoashtere practica; cunoashtere teoretica; cunoashtere shtiintzifica. Senzatzie perceptzie percepere aperceptzie. Intuitzie intuire; intzelegere pricepere. Descoperire sesizare aflare gasire dezvaluire revelare revelatzie; patrundere comprehensiune (livr.) aprofundare. Invatzare instruire; informare. Studiere cercetare investigare investigatzie. Idei conceptzii mentalitatzi. SHtiintza informatzie cunoshtintze eruditzie cultura omniscientza (rar) polimatie (rar). Teoria cunoashterii gnoseologie. Cognoscibilitate (filoz.); gnosticism; perceptibilitate. Empirism; senzualism; intuitzionism; apriorism; aposteriorism. Agnosticism. Cunoscator shtiutor expert specialist. Empirist; senzualist. Agnostic. Adj. Cunoscator shtiutor; conshtient. Invatzat instruit; informat. Senzitiv senzorial senzualist; empiric empirist intuitiv. Perceptiv aperceptiv. Receptiv. Cognoscibil (filoz.) perceptibil sesizabil. Cunoscut shtiut. Cognitiv (livr.) gnoseologic. Agnostic; gnostic. Vb. A cunoashte a afla a dobindi cunoshtintze; a shti a avea (a poseda) cunoshtintze. A invatza a (se) instrui; a (se) informa. A reflecta a percepe a simtzi a receptziona. A descoperi a dezvalui a revela; a patrunde a aprofunda; a cerceta a investiga. A pricepe a intzelege a cuprinde cu mintea a sesiza a intui. V. cautare descoperire educatzie eruditzie experientza filozofie gindire informatzie intuitzie.

CUNOÁSHTERE (< cunoashte) s. f. Faptul de a cunoashte de a shti k anumite obiecte exista pentru noi shi rezultatul acestui fapt. In mod curent prin c. se intzelege c. explicita (rezultatul unei activitatzi cognitive conshtiente shi organizate concretizat intrun ansamblu de cunoshtintze comunicabile shi controlabile intersubiectiv) diferita de c. implicita sau tacita (forma de debut a c. implicata in orice tehnica de munca shi fixata in paradigme). In functzie de gradul de satisfacere a cerintzelor intersubiectivitatzii distingem: c. comuna (realizata in virtutea inzestrarii naturale a omului in limitele practicilor cotidiene sub forma unor cunoshtintze elementare despre mediul inconjurator formulate in limbajul natural) shi c. shtiintzifica (realizata prin folosirea unor mijloace tehnici shi metode care asigura descoperirea legilor sub forma unor cunoshtintze formulate in limbaje speciale cu valoare intersubiectiva). Nivelurile c. shtiintzifice sint: c. observatzionala (constituita din ansamblul enuntzurilor despre starea shi caracteristicile lucrurilor individuale obtzinute prin observatzie) c. empirica (ansamblul enuntzurilor exprimind corelatzii relativ constante shi repetabile intre aspecte observabile ale lucrurilor formulate in termeni descriptivi) c. teoretica (ansamblul de enuntzuri formulate explicit cu privire la entitatzi ce nu sint accesibile observatziei directe shi cu privire la comportarea legica a acestor entitatzi). V. teorie shtiintzifica. ◊ C. intuitiva = c. imediata clara directa realizata fara etape sau procedee intermediare. V. intuitzie. ◊ Teoria cunoashterii = studiul critic al problemelor care le ridica determinarea originii shi valorii c. V. gnoseologie epistemologie. ◊ Sociologia cunoashterii = disciplina care studiaza tendintzele de formare shi diferentziere a conceptelor shi categoriilor c. in functzie de cadrul social specific. ♦ (REL.) (In creshtinism) Sesizarea sau perceperea spirituala a adevarului lui Dumnezeu. Se realizeaza pe cale afirmativa (v. catafatism) shi pe cale negativmistica (v. apofatism).