GNOSEOLOGÍE s. f. (Ieșit din uz) Epistemologie. [Pr.: -se-o-] – Din germ. Gnoseologie.

gnoseologie sf [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr. 126, 9/1 / P: ~se-o~ / Pl: ~ogii / E: ger Gnoseologie] (Flz) 1 Teorie filozofică asupra capacității omului de a cunoaște realitatea și de a ajunge la adevăr. 2 Teoria cunoașterii.

GNOSEOLOGÍE s. f. Teorie filozofică asupra capacității omului de a cunoaște realitatea și de a ajunge la adevăr; teoria cunoașterii. [Pr.: -se-o-] – Din germ. Gnoseologie.

GNOSEOLOGÍE s. f. Învățătură filozofică cu privire la capacitatea omului de a cunoaște realitatea, de a ajunge la adevăr, precum și la izvoarele cunoașterii și la formele în care se realizează procesul cunoașterii; în trecut forma o ramură aparte a filozofiei, azi face parte integrantă din dialectica materialistă. Singura concluzie inevitabilă, trasă de toți oamenii în practica lor vie și care este pusă în mod conștient de materialism la baza gnoseologiei sale, e aceea că în afara noastră și independent de noi există lucruri, obiecte, corpuri, că senzațiile noastre sînt imagini ale lumii exterioare. LENIN, O. XIV 93. – Pronunțat: -se-o-.

GNOSEOLOGÍE s.f. Parte a filozofiei care cercetează posibilitatea cunoașterii lumii de către om, legile, izvoarele și formele acestei cunoașteri; teoria cunoașterii. [Pron. -se-o-, gen. -iei. / < germ. Gnoseologie, fr. gnoséologie, cf. gr. gnosis – cunoaștere, logos – știință].

GNOSEOLÓGIE s. f. teoria fiziologică a cunoașterii, a legilor, izvoarelor și formelor acesteia. (< fr. gnoséologie)

GNOSEOLOGÍE f. Ramură a filozofiei care se ocupă cu studiul procesului de cunoaștere; teoria cunoașterii. /<lat. gnoseologia, germ. Gnoseologie

gnoseologíe (-se-o-) s. f., art. gnoseología, g.-d. gnoseologíi, art. gnoseologíei

gnoseologíe s. f. (sil. -se-o-), art. gnoseología g.-d. gnoseologíi, art. gnoseologíei

gnoseologie (e-o)

GNOSEOLOGÍE s. v. teoria cunoașterii.

GNOSEOLOGIE s. (FILOZ.) epistemologie, teoria cunoașterii.

GNOSEO- „știință, cunoaștere”. ◊ gr. gnosis, eos „cunoaștere” > fr. gnoséo-, germ. id., engl. id. > rom. gnoseo-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., adept al gnoseologiei; ~logie (v. -logie₁), s. f., parte a filozofiei care tratează despre posibilitatea cunoașterii lumii de către om; teorie a cunoașterii.