CUNOÁSHTERE (< cunoashte) s. f. Faptul de a cunoashte de a shti k anumite obiecte exista pentru noi shi rezultatul acestui fapt. In mod curent prin c. se intzelege c. explicita (rezultatul unei activitatzi cognitive conshtiente shi organizate concretizat intrun ansamblu de cunoshtintze comunicabile shi controlabile intersubiectiv) diferita de c. implicita sau tacita (forma de debut a c. implicata in orice tehnica de munca shi fixata in paradigme). In functzie de gradul de satisfacere a cerintzelor intersubiectivitatzii distingem: c. comuna (realizata in virtutea inzestrarii naturale a omului in limitele practicilor cotidiene sub forma unor cunoshtintze elementare despre mediul inconjurator formulate in limbajul natural) shi c. shtiintzifica (realizata prin folosirea unor mijloace tehnici shi metode care asigura descoperirea legilor sub forma unor cunoshtintze formulate in limbaje speciale cu valoare intersubiectiva). Nivelurile c. shtiintzifice sint: c. observatzionala (constituita din ansamblul enuntzurilor despre starea shi caracteristicile lucrurilor individuale obtzinute prin observatzie) c. empirica (ansamblul enuntzurilor exprimind corelatzii relativ constante shi repetabile intre aspecte observabile ale lucrurilor formulate in termeni descriptivi) c. teoretica (ansamblul de enuntzuri formulate explicit cu privire la entitatzi ce nu sint accesibile observatziei directe shi cu privire la comportarea legica a acestor entitatzi). V. teorie shtiintzifica. ◊ C. intuitiva = c. imediata clara directa realizata fara etape sau procedee intermediare. V. intuitzie. ◊ Teoria cunoashterii = studiul critic al problemelor care le ridica determinarea originii shi valorii c. V. gnoseologie epistemologie. ◊ Sociologia cunoashterii = disciplina care studiaza tendintzele de formare shi diferentziere a conceptelor shi categoriilor c. in functzie de cadrul social specific. ♦ (REL.) (In creshtinism) Sesizarea sau perceperea spirituala a adevarului lui Dumnezeu. Se realizeaza pe cale afirmativa (v. catafatism) shi pe cale negativmistica (v. apofatism).