ursuz ~a [At: R. POPESCU CM I 424 / V: (Mol; inv) h~ hurhuz hurzuji amp / Pl: ~i ~e (inv) ~uji / E: tc uğursuz] 1 a (Inv) Care nu are noroc Si: ghinionist (2) nenorocos. 2 a (Inv) Care aduce nenorocire altora. 34 smf a (Om) caruia nui place societatea Si: inchis morocanos necomunicativ neprietenos posac (ivr) umorist² (2) ursos (3). 56 av a (D. infatzisharea manifestarile actziunile etc. oamenilor) (intrun mod) care exprima sau tradeaza lipsa de amabilitate de prietenie o stare de nemultzumire de tristetze permanenta. 7 a (Fig; d. obiecte) Lipsit de atractzie Si: neplacut respingator.

URSÚZ A ursuzi e adj. (Despre persoane shi despre infatzisharea sau atitudinea lor) Morocanos neprietenos necomunicativ posac. Ce figura ursuza shi posomorita are Peruianu! VLAHUTZA O. A. III 65. Gheorghe sa aratat a fi un om prea brutal shi prea ursuz... suduia mereu shi mormaia singur prin ograda. CARAGIALE O. I 284. ◊ (Adverbial) Se uita ursuz la nevastasa care are bani dar nui da. REBREANU I. 15. ◊ (Substantivat) Eshti un ursuz shi un fricos capabil sami strici toata dispozitzia! REBREANU R. II 99. ♦ Fig. (Despre obiecte) Lipsit de atractzie respingator. Dupa o luna de shedere intrun loc i se pareau vechi shi ursuze toate lucrurile din odaie. VLAHUTZA O. A. III 18. Ce ursuzai vatra rece! Parcash sta cun mort in casa. id. O. A. 86. Varianta: hursúz a (SADOVEANU M. C. 7 HOGASH DR. II 2 CREANGA P. 292) adj.

URSÚZ ~a (~i ~e) (despre persoane shi despre manifestarile lor) Care vadeshte in permanentza nemultzumire; cuprins de rea dispozitzie; posomorat; posac; necomunicativ; neprietenos; acru; morocanos. /<turc. uğursuz

ursuz a. 1. nenorocos: ce nenorocire ce scrisa ursuza pe bietu stapanumeu! POP.; 2. posac tiran rau: cu banii ce luam mult ma chiabuream dar Pasha ursuz la haraciu m’a pus POP. [Turc. URSUZ sinistru fatal].

ursúz a adj. pl. m. jĭ (turc. ughursuz pop. ursuz sinistru de raŭ auguriŭ d. ughur auguriŭ; sirb. ugursuz mizerabil nelegiuit. V. ogur). Fam. Nenorocit funest (Rar). Raŭ morocanos suparacĭos. Adv. S’a purtat ursuz. In est shi hursuz.

HURSÚZ A adj. V. ursuz.

hursuz a. V. ursuz: de multe ce daduse peste dansul se facuse cam hursuz CR.

hursúz V. ursuz.

ursúz adj. m. pl. ursúzi; f. ursúza pl. ursúze

ursúz adj. m. pl. ursúzi; f. sg. ursúza pl. ursúze

ursuz pl. ursuzi

URSÚZ adj. 1. insociabil morocanos mut necomunicativ neprietenos nesociabil posac posomorat taciturn tacut uracios (livr.) hirsut (pop.) sanchiu (inv. shi reg.) moros sunducos tacator (reg.) modoroi mutac mutaretz (Olt.) dugos (Mold.) paclishit (prin Transilv.) tacatoi (Bucov. shi Mold.) talmut (fig.) inchis. (Om ~.) 2. morocanos posac rautacios (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)

URSUZ adj. 1. insociabil morocanos mut necomunicativ neprietenos nesociabil posac posomorit taciturn tacut uricios (livr.) hirsut (pop.) sanchiu (inv. shi reg.) moros sunducos tacator (reg.) modoroi mutac mutaretz (Olt.) dugos (Mold.) piclishit (prin Transilv.) tacatoi (Bucov. shi Mold.) talmut (fig. ) inchis. (Om ~.) 2. morocanos posac rautacios (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)

Ursuz ≠ vesel

ursúz (za) adj. Morocanos posac neprietenos. Var. hursuz shi der. Mr. ursuz. Tc. ogursuz „nefericit” din gr. ỏγούρι < lat. augurium (Roesler 604; SHeineanu II 374) cf. ngr. ỏγουρσούζης. Der. ursuzlic (var. ursuzluc) s. n. (nenoroc ghinion pacoste) din tc. ogursuzluk.