5 definiții pentru modoroi

Dicționare explicative

modoroi, ~oaie [At: LB / V: ~dur~ / Pl: ~, ~oaie / E: ns cf modor, modoran, modorât] 1-2 sm, a (Reg) (Om) tăcut, morocănos, posac, ursuz Si: modoran (3-4), modur (3). 3 a (Trs; Buc) Leneș. 4 a (Trs; Buc) Care se mișcă lin, domol. 5 a (Reg) Plăpând. 6 a (Buc, d. oameni) Prost.

moduroi sm vz modoroi

Other relational dictionaries

MODORÓI adj. v. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorât, taciturn, tăcut, urâcios, ursuz.

modoroi adj. v. INSOCIABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORÎT. TACITURN. TĂCUT. URÎCIOS. URSUZ.

Dicționare specializate

modorói, -oaie, adj. – (reg.) 1. Moleșit, plictisit, leneș (Bâle, 2005). 2. Morocănos. – Cf. modor „de culoare sură” (< srb. modar) (MDA).

Intrare: modoroi
modoroi adjectiv
adjectiv (A121)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • modoroi
  • modoroiul
  • modoroiu‑
  • modoroaie
  • modoroaia
plural
  • modoroi
  • modoroii
  • modoroaie
  • modoroaiele
genitiv-dativ singular
  • modoroi
  • modoroiului
  • modoroaie
  • modoroaiei
plural
  • modoroi
  • modoroilor
  • modoroaie
  • modoroaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)