POSÁC A posaci ce adj. (Despre oameni shi manifestarile lor) Lipsit de veselie prost dispus fara chef; tacut morocanos necomunicativ nesociabil. ♦ (Despre vreme peisaje etc.) Care inspira melancolie; dezolant deprimat. Et. nec.

posac ~a a [At: PANN P. V. III 13/11 / V: (reg) ~soak smf / Pl: ~aci ~ace / E: nct] 1 (D. oameni) Care vorbeshte putzin. 2 (Pex; d. oameni) Care tace mereu. 3 (D. oameni) Caruia nui place societatea Si: insociabil inchis necomunicativ neprietenos nesociabil. 4 (D. oameni) Care este prost dispus Si: morocanos posomorat ursuz. 5 (D. infatzisharea shi manifestarile oamenilor) Care caracterizeaza o persoana prost dispusa. 6 (D. vreme peisaje etc.) Care inspira prin aspect melancolie dezolare Si: deprimant dezolant. 7 (Pex; d. peisaje vreme etc.) Lipsit de veselie Si: trist.

POSÁC A posaci ce adj. (Despre oameni shi manifestarile lor) Lipsit de veselie prost dispus; tacut morocanos necomunicativ nesociabil. ♦ (Despre vreme peisaje etc.) Care inspira melancolie; dezolant deprimat. Et. nec.

POSÁC A posaci e adj. (Despre oameni) Tacut morocanos necomunicativ nesociabil. Daca nar fi ea mash pune rau cu lumea cum sint eu posac. BASSARABESCU S. N. 152. Ea sta tot posaca shincruntata. CARAGIALE O. III 33. ◊ Fig. Judecatoria era o cladire mare posaca galbena. REBREANU I. 121. ♦ Fig. Lipsit de veselie. Masa fusese mai curind posaca cu toate k Mariadoamna se inzdravenise. CAMIL PETRESCU O. II 600.

POSÁC ~k (~ci ~ce) Care vadeshte nemultzumire; cuprins de rea dispozitzie; posomorat; morocanos; ursuz. /Orig. nec.

posac a. shi m. suparacios ursuz. [Origina necunoscuta].

posác a adj. (cp. cu mozoc). Tacut ascuns mocnit misterios: om caracter posac. SHi mosac (Mold. sud) shi mozac (Mold nord Trans.). V. ursuz morocanos mazac.

posoak² smf vz posac

POSOACA s. f. (Mold.) Singe sau lichid amestecat cu singe care curge din gura din nas sau dintro rana (in urma unei lovituri). Multa posoaca crunta ... cursa. DOSOFTEI' VS. Etimologie: pol. posoka.

posác adj. m. pl. posáci; f. posák pl. posáce

posác adj. m. pl. posáci; f. sg. posák pl. posáce

posac.

POSÁC adj. 1. v. ursuz. 2. v. incruntat. 3. morocanos rautacios ursuz (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)

POSÁC adj. v. demoralizant deprimant descurajant dezolant mohorat posomorat trist.

POSAC adj. 1. insociabil morocanos mut necomunicativ neprietenos nesociabil posomorit taciturn tacut uricios ursuz (livr.) hirsut (pop.) sanchiu (inv. shi reg.) moros sunducos tacator (reg.) modoroi mutac mutaretz (Olt.) dugos (Mold.) piclishit (prin Transilv.) tacatoi (Bucov. shi Mold.) talmut (fig.) inchis. (Om ~.) 2. incruntat intunecat mohorit posomorit. (O fatza ~.) 3. morocanos rautacios ursuz (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)

posac adj. v. DEMORALIZANT. DEPRIMANT. DESCURAJANT. DEZOLANT. MOHORIT. POSOMORIT. TRIST.

Posac ≠ comunicativ hazliu vesel

posác (posák) adj. Taciturn morocanos prost dispus. Sl. posekati „a taia” posekŭ „incizie” cf. sb. poseka „doborire”. Pentru semantism cf. fr. abattre „a abate” abattu „lipsit de putere”. Legatura cu sl. posupiti „a se bosumfla” (Cihac II 289) sau cu mozoc (Scriban) nu este convingatoare.