posác (posák) adj. Taciturn morocanos prost dispus. Sl. posekati „a taia” posekŭ „incizie” cf. sb. poseka „doborire”. Pentru semantism cf. fr. abattre „a abate” abattu „lipsit de putere”. Legatura cu sl. posupiti „a se bosumfla” (Cihac II 289) sau cu mozoc (Scriban) nu este convingatoare.