sanchiu, ~ie [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) săn~, tăn~ / Pl: ~ii / E: tc sanki] 1 a (Pop; d. oameni) Tăcut. 2 a (Pop; d. oameni) Prefăcut. 3 a (Pop; d. oameni) Rău. 4 a (Pop; d. oameni) Arțăgos (2). 5 a (Pop; d. oameni) Încăpățânat. 6 a (Fam) Bizar (1). 7 a (Fam) Aiurit² (2). 8-9 smf, a (Olt) (Om) trândav. corectată

SANCHÍU, -ÍE, sanchii, adj. Tăcut, posac, ursuz; îndărătnic, încăpățînat. Tu, Darie, îmi spunea mama, ești un om sanchiu, închis. STANCU, D. 345. Iordache Cojocarul, om cu stare, dar sanchiu și nemilos... nu rîdea niciodată și bătea pe calfe de le zvînta. GALACTION, O. I 277. Rău ai nimerit-o! Și satu mic și oamenii sanchii!... STĂNOIU, C. I. 58. ◊ (Adverbial) Maiorul îl privi sanchiu, clătinîndu-și capul. CAMIL PETRESCU, O. II 559. ◊ (Substantivat) Șeful vămii, un sanchiu bătrîn, strașnic de formalist. BART, S. M. 82.

sanchiu a. posac. [Turc. SANKI, tăcut].

sanchíŭ, -íe adj. (turc. sanki, sakîi, tăcut). Vest. Posac, mocnit, posomorît, hursuz.

sănchiu, ~ie a, smf vz sanchiu

sanchíu (pop.) adj. m., f. sanchíe; pl. m. și f. sanchíi

sanchíu adj. m., f. sanchíe; pl. m. și f. sanchíi

SANCHÍU adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, bizar, ciudat, curios, descreierat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insociabil, insolit, încăpățânat, îndărătnic, morocănos, mut, năstrușnic, nebun, necomunicativ, neobișnuit, neprietenos, nesociabil, original, paradoxal, posac, posomorât, recalcitrant, refractar, singular, smintit, straniu, taciturn, tăcut, țicnit, urâcios, ursuz, zănatic, zăpăcit, zurliu.

SANCHÍU adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.

sanchiu adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. DESCREIERAT. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOCIABIL. INSOLIT. ÎNCĂPĂȚÎNAT. ÎNDĂRĂTNIC. MOROCĂNOS. MUT. NĂSTRUȘNIC. NEBUN. NECOMUNICATIV. NEOBIȘNUIT. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. ORIGINAL. PARADOXAL. POSAC. POSOMORÎT. RECALCITRANT. REFRACTAR. SINGULAR. SMINTIT. STRANIU. TACITURN. TĂCUT. ȚICNIT. URÎCIOS. URSUZ. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

sanchiu adj., s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.

sanchíu (sanchíe), s. f. – 1. Tăcut, posac. – 2. Zăpăcit, aiurit. Origine necunoscută. În Munt.