opțiuni
  • info

12 definiții pentru supărăcios

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPĂRĂCIÓS, -OÁSĂ, supărăcioși, -oase, adj. 1. Care se supără ușor, care nu știe de glumă; susceptibil; iritabil, irascibil. 2. (Rar) Care pricinuiește supărare; neplăcut. 3. (Rar) Întristat, amărât, necăjit. – Supăra + suf. -ăcios.

SUPĂRĂCIÓS, -OÁSĂ, supărăcioși, -oase, adj. 1. Care se supără ușor, care nu știe de glumă; susceptibil; iritabil, irascibil. 2. (Rar) Care pricinuiește supărare; neplăcut. 3. (Rar) Întristat, amărât, necăjit. – Supăra + suf. -ăcios.

supărăcios, ~oasă [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~oși, ~oase / E: supăra + -ăcios] 1 a (Asr) Supărător (2). 2-3 smf, a (Om) care nu știe de glumă și se supără (extrem de) repede și (foarte) des Si: arțăgos (1-2), certăreț (1-2), gâlcevitor (1-2), irascibil, iritabil, nervos, susceptibil, (rar) surescitabil, (pfm) clonțos (2-3), colțos (4), țâfnos, (pop) rânzos, (îrg) necăjicios, sfadnic, sfădelnic, sunducos, pricios, sfădaci, supăralnic (2), (reg) cârciogar (1), cârcotaș (1-2), cârcotos (1-2), cârtitor (1-2), gâlcevos (1-2), porav, pricelnic, pricinelnic, pricios, pricitor, sfădăios, sfădăreț, sfădăuș, supăros (1-2), țăndăros, (fam) nevricos Vz potcaș, pricinos, scandalagiu, zavragiu, zurbagiu. 4 a (Îvp; d. oameni) Supărat2 (10).

SUPĂRĂCIÓS, -OÁSĂ, supărăcioși, -oase, adj. 1. Care se supără ușor, care nu știe de glumă; iritabil, irascibil, susceptibil. Tatu-tău, cum e el supărăcios, are să zică... să iei băietul. CREANGĂ, P. 173. Groaznic orbește ura pe oameni, și mai ales pe supărăciosul neam al scriitorilor. ODOBESCU, S. III 103. 2. Care pricinuiește supărare, suferință; supărător, neplăcut. Una din calamitățile vieții este tagma importunilor... cu toate defectele supărăcioase de care sînt înzestrați. ALECSANDRI, S. 96. 3. (Rar) Întristat, amărît, necăjit. Inimă supărăcioasă, Mor și nu te văz voioasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 218.

SUPĂRĂCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care se supără ușor; susceptibil; șifonabil. [Sil. -cios] /a supăra + suf. ~ăcios

supărăcios a. care se supără lesne.

supărăcĭós, -oásă adj. (d. supărat). Care se supară ușor, irascibil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

supărăciós adj. m., pl. supărăcióși; f. supărăcioásă, pl. supărăcioáse

supărăciós adj. m., pl. supărăcióși; f. sg. supărăcioásă, pl. supărăcioáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUPĂRĂCIÓS adj. 1. susceptibil, (reg.) supărelnic, supăros, (fam.) țâfnos. (Om ~.) 2. v. nervos.

SUPĂRĂCIÓS adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, dezagreabil, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, neplăcut, supărat, supărător, trist.

SUPĂRĂCIOS adj. 1. susceptibil, (reg.) supărelnic, supăros, (fam.) țîfnos. (Om ~.) 2. irascibil, iritabil, nervos, (rar) surescitabil, (pop.) rînzos, (înv. și reg.) necăjicios, sunducos, (înv.) sîngeros, sîngios, (fam.) nevricos. (Fire ~.)

supărăcios adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT DEPRIMAT. DESCURAJAT. DEZAGREABIL. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. NECĂJIT. NEPLĂCUT. SUPĂRAT. SUPĂRĂTOR. TRIST.

Intrare: supărăcios
supărăcios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supărăcios
  • supărăciosul
  • supărăciosu‑
  • supărăcioasă
  • supărăcioasa
plural
  • supărăcioși
  • supărăcioșii
  • supărăcioase
  • supărăcioasele
genitiv-dativ singular
  • supărăcios
  • supărăciosului
  • supărăcioase
  • supărăcioasei
plural
  • supărăcioși
  • supărăcioșilor
  • supărăcioase
  • supărăcioaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

supărăcios, supărăcioasăadjectiv

  • 1. Care se supără ușor, care nu știe de glumă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: irascibil iritabil susceptibil
    • format_quote Tatu-tău, cum e el supărăcios, are să zică... să iei băietul. CREANGĂ, P. 173. DLRLC
    • format_quote Groaznic orbește ura pe oameni, și mai ales pe supărăciosul neam al scriitorilor. ODOBESCU, S. III 103. DLRLC
  • 2. rar Care pricinuiește supărare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: neplăcut supărător
    • format_quote Una din calamitățile vieții este tagma importunilor... cu toate defectele supărăcioase de care sînt înzestrați. ALECSANDRI, S. 96. DLRLC
  • 3. rar Amărât, necăjit, întristat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amărât necăjit întristat
    • format_quote Inimă supărăcioasă, Mor și nu te văz voioasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 218. DLRLC
etimologie:
  • Supăra + sufix -ăcios. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.