12 definiții pentru iritabil

din care

Explicative DEX

IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis.

IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis.

iritabil, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, D. 294 / Pl: ~i, ~e / E: fr irritable, lat irritabilis] Care se irită, se supără ușor Si: irascibil, supărăcios.

IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil. V. nervos. El e așa de nervos și de iritabil de cîtva timp, și luptă să se stăpînească. VLAHUȚĂ, O. A. III 176.

IRITÁBIL, -Ă adj. Supărăcios; irascibil. ♦ Supus iritației. [Cf. fr. irritable, lat. irritabilis].

IRITÁBIL, -Ă adj. supărăcios; irascibil. ◊ supus iritației. (< fr. irritable, lat. irritabilis)

IRITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care se irită sau se enervează foarte ușor; irascibil. /<fr. irritable, lat. irritabilis

iritabil a. care se irită lesne.

*iritábil, -ă adj. (lat. irritabilis). Care se irită ușor. V. irascibil.

Ortografice DOOM

iritábil adj. m., pl. iritábili; f. iritábilă, pl. iritábile

iritábil adj. m., pl. iritábili; f. sg. iritábilă, pl. iritábile

Relaționale

IRITÁBIL adj. v. nervos.

IRITABIL adj. irascibil, nervos, supărăcios, (rar) surescitabil, (pop.) rînzos, (înv. și reg.) necăjicios, sunducos, (înv.) sîngeros, sîngios, (fam.) nevricos. (Fire ~.)

Intrare: iritabil
iritabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iritabil
  • iritabilul
  • iritabilu‑
  • iritabilă
  • iritabila
plural
  • iritabili
  • iritabilii
  • iritabile
  • iritabilele
genitiv-dativ singular
  • iritabil
  • iritabilului
  • iritabile
  • iritabilei
plural
  • iritabili
  • iritabililor
  • iritabile
  • iritabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iritabil, iritabilăadjectiv

  • 1. Care se irită, se supără ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote El e așa de nervos și de iritabil de cîtva timp, și luptă să se stăpînească. VLAHUȚĂ, O. A. III 176. DLRLC
    • 1.1. Supus iritației. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.