12 definiții pentru iritabil
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis.
IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
iritabil, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, D. 294 / Pl: ~i, ~e / E: fr irritable, lat irritabilis] Care se irită, se supără ușor Si: irascibil, supărăcios.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil. V. nervos. El e așa de nervos și de iritabil de cîtva timp, și luptă să se stăpînească. VLAHUȚĂ, O. A. III 176.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRITÁBIL, -Ă adj. Supărăcios; irascibil. ♦ Supus iritației. [Cf. fr. irritable, lat. irritabilis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRITÁBIL, -Ă adj. supărăcios; irascibil. ◊ supus iritației. (< fr. irritable, lat. irritabilis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
IRITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care se irită sau se enervează foarte ușor; irascibil. /<fr. irritable, lat. irritabilis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
iritabil a. care se irită lesne.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*iritábil, -ă adj. (lat. irritabilis). Care se irită ușor. V. irascibil.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
iritábil adj. m., pl. iritábili; f. iritábilă, pl. iritábile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
iritábil adj. m., pl. iritábili; f. sg. iritábilă, pl. iritábile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IRITÁBIL adj. v. nervos.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IRITABIL adj. irascibil, nervos, supărăcios, (rar) surescitabil, (pop.) rînzos, (înv. și reg.) necăjicios, sunducos, (înv.) sîngeros, sîngios, (fam.) nevricos. (Fire ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
iritabil, iritabilăadjectiv
- 1. Care se irită, se supără ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: irascibil nervos supărăcios
- El e așa de nervos și de iritabil de cîtva timp, și luptă să se stăpînească. VLAHUȚĂ, O. A. III 176. DLRLC
- 1.1. Supus iritației. DN
-
etimologie:
- irritable DEX '09 DEX '98 DN
- irritabilis DEX '09 DEX '98 DN