SUPĂRĂCIÓS, -OÁSĂ, supărăcioși, -oase, adj. 1. Care se supără ușor, care nu știe de glumă; iritabil, irascibil, susceptibil. Tatu-tău, cum e el supărăcios, are să zică... să iei băietul. CREANGĂ, P. 173. Groaznic orbește ura pe oameni, și mai ales pe supărăciosul neam al scriitorilor. ODOBESCU, S. III 103. 2. Care pricinuiește supărare, suferință; supărător, neplăcut. Una din calamitățile vieții este tagma importunilor... cu toate defectele supărăcioase de care sînt înzestrați. ALECSANDRI, S. 96. 3. (Rar) Întristat, amărît, necăjit. Inimă supărăcioasă, Mor și nu te văz voioasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 218.