ursuz ~a [At: R. POPESCU CM I 424 / V: (Mol; inv) h~ hurhuz hurzuji amp / Pl: ~i ~e (inv) ~uji / E: tc uğursuz] 1 a (Inv) Care nu are noroc Si: ghinionist (2) nenorocos. 2 a (Inv) Care aduce nenorocire altora. 34 smf a (Om) caruia nui place societatea Si: inchis morocanos necomunicativ neprietenos posac (ivr) umorist² (2) ursos (3). 56 av a (D. infatzisharea manifestarile actziunile etc. oamenilor) (intrun mod) care exprima sau tradeaza lipsa de amabilitate de prietenie o stare de nemultzumire de tristetze permanenta. 7 a (Fig; d. obiecte) Lipsit de atractzie Si: neplacut respingator.