SCARBA (3) scarbe s. f. 1. Aversiune nestapanita (fizica sau morala) fatza de cineva sau de ceva; dezgust repulsie; greatza sila. ◊ Loc. vb. Ai fi (sau a i se face) cuiva scarba sau al prinde (ori al cuprinde) pe cineva scarba (sau o scarba) = a se scarbi. ♦ (Rar) Ceea ce provoaca scarba (1) sau p. ext. spaima groaza. 2. Fiintza murdara dezgustatoare; p. ext. om de nimic netrebnic marshav. ♦ Fapta urata nedemna; ticaloshie. 3. (La pl.) Vorbe murdare triviale; ocari injuraturi. 4. (Reg.) intristare mahnire suparare. ♦ Grija necaz; nenorocire. 5. (Inv.) Manie furie; dushmanie. Din sl. skrŭbĭ.

scarba¹ sf [At: COD. VOR. 20/19 / V: (reg) scarb (inv) scherb sn schirba / Pl: ~be (inv) ~bi / E: slv скръбь] 1 (Ivr) Stare de intristare de suparare de nemultzumire de amaraciune de necaz ori de durere fizica de chin. 2 (Ivr) Imprejurare care produce stare de scarba (1) Si: (inv) scarbie. 3 (Reg; ie) A se da ~bei A se lasa copleshit de suferintza de necazuri. 4 (Reg; if) A fi rau de ~ A trai cu (prea multa) intensitate o durere o neplacere. 5 Stare de iritare de ciuda de indignare de manie de dushmanie de ura (fatza de cineva sau ceva). 6 (Inv; ie) A fi (cineva) cu ~ Ai fi (cineva) dushman potrivnic. 7 Teama. 8 Spaima. 9 Stare care o simte cel care nu poate suferi (cu nici un pretz) pe cineva sau ceva Si: aversiune dezgust greatza (6) repulsie sila (reg) scarbeala (ivr) scarbiciune. 10 (Inv; ila) De (sau cu) ~ Care produce scarba¹ (9). 11 (Inv; ilav) De (sau cu) ~ Impotriva vointzei sale Si: cu fortza. 12 (Ie) Ai fi (sau a face ori a i se face cuiva) ~ (sau o ~) ori al prinde (sau al cuprinde etc. pe cineva) ~ ori o ~ A se dezgusta (12). 13 (Fam) Epitet dat unei persoane cu caracter urat respingator ori lipsite de valoare de importantza. 14 (Pfm; dep; ccr) Animal lucru respingator. 15 (Inv; fam; dep; spc) Animal spurcat necurat. 16 (Inv) Fapta urata condamnabila care indigneaza. 17 (Lpl) Vorbe injurioase.

scarba² sf vz scalba

SCARBA scarbe s. f. 1. Aversiune nestapanita (fizica sau morala) fatza de cineva sau de ceva; dezgust repulsie; greatza sila. ◊ Loc. vb. Ai fi (sau a i se face) cuiva scarba sau al prinde (ori al cuprinde) pe cineva scarba (sau o scarba) = a se scarbi. ♦ (Rar) Ceea ce provoaca scarba (1) sau p. ext. spaima groaza. 2. (Fam.) Epitet pentru o fiintza murdara dezgustatoare sau josnica marshava; p. ext. epitet pentru o fiintza neinsemnata. ♦ Fapta urata nedemna; ticaloshie. ♦ (La pl.) Vorbe murdare triviale; ocari injuraturi. 3. (Reg.) Intristare mahnire suparare. ♦ Grija necaz; nenorocire. 4. (Inv.) Manie furie; dushmanie. Din sl. skrŭbĩ.

SCARBA ~e f. 1) Sentiment de mahnire provocat de o nenorocire sau de o mare neplacere; suferintza morala. 2) Sentiment sau senzatzie de neplacere fatza de ceva sau de cineva; sila; dezgust; repulsie; aversiune; antipatie. 3) fig. rar Fiintza dezgustatoare care produce neplaceri; om marshav. [ G.D. scarbei ] /<sl. skruvi

scarba f. 1. mahnire intristare: de scarba de mare foc stau ’n codru shi gandesc POP.; 2. greatza desgust: mie scarba de el. [Vechiurom. scraba intristare = slav. SKRŬBĬ pas grija ingrijare; sensul 2 ofera un exemplu foarte rar de o acceptziune materiala (azi preponderanta) dedusa dintr’alta abstracta (cf. zamislì)].

scarb¹ sn vz scarba¹

scherb sn vz scarba¹ corectata

scherba^[1] sf vz scarba¹ corectata

schirba sf vz scarba¹ corectata

SCÍRBA scirbe s. f. 1. Aversiune mare (fizica sau morala) dezgust repulsie greatza. sila. Dadu cu piciorul in cutzit cu scirba. DUMITRIU N. 248. Cind vazu... pieile de bufnitza tot acolo il apuca un cutremur de scirba. ISPIRESCU L. 213. ◊ Expr. Ai fi (sau a i se face) cuiva scirba sau al prinde (ori al cuprinde) pe cineva o scirba (de ceva) = ai fi (sau a i se face cuiva) sila (de ceva); a simtzi repulsie aversiune a se scirbi. Ma vazui in oglinda fara sa vreau shi mi se facu scirba de figura mea palmuita k de fatza unui lash. VLAHUTZA O. A. 149. Cind Radu a intzeles de ce e vorba la prins o scirba nestapinita de casa in care se afla shi sa hotarit cu orice pretz sa plece de acolo. id. O. A. I 91. Vazind in capul arapoaicei ce nu mai vazuse de cind o facuse masa i se facu scirba shi i veni sa scuipe. ISPIRESCU L. 398. ♦ (Rar) Ceea ce provoaca sila p. ext. spaima groaza. (Personificat) Fratzii tai au dovedit k nu au inima intrinshii... Doar tu sa fii mai viteaz dar parca tot numi vine a crede... mii nu cumva sa te intilneshti cu scirba in drum shi sa dai shi tu cinstea pe rushine. CREANGA P. 193. 2. (Familiar) Fiintza murdara dezgustatoare om josnic mirshav; p. ext. fiintza neinsemnata de nimic. Scirbele din sobor au facut iar panorama. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. II 30. (Folosit k epitet urmat de determinari introduse prin prep «de») Neau dat rushii ceva un praf... de se toarna pe balta shi mor scirbele de tzintzari. SHi ouale le mor. DUMITRIU N. 236. ♦ Fapta urita nedemna reprobabila; ticaloshie nelegiuire. Nu! nu! copila. Deasha scirba moi feri. Nu te da de voie buna... Te voi cuceri! Dar sa fur cemi este dreptul sa te fur k numi eshti data Nu! nu vreau! Aceasta fapta peamindoi ar fi o pata. DAVILA V. V. 106. ♦ (La pl.) Vorbe murdare triviale obscene; ocari injuraturi. Pirgu se aprinse de o minie grozava de care k sa se ushureze icni pe nerasuflate un potop de scirbe. M. I. CARAGIALE C. 24. 3. (Regional) Intristare mihnire amaraciune; dezolare. Vinul e bun shi la bucurie shi la scirba. SADOVEANU Z. C. 5. La gindul acesta intra in rarunchii lui o scirba fara margini in care i se topea toata vlaga shi toata dorintza sa iasa la lumina nepatat cum se shtia. POPA V. 80. Au ramas deacum singur acasa zdrobit de scirba atit pentru pierderea paserii cit shi pentru indepartarea baietzelului sau. SBIERA P. 72. ♦ Grija necaz nenorocire napasta. Griji multe neau bintuit; una singura mai aspra am avut acum cu fiul nostru: am dovedito shi pe aceea; astazi am pus popas scirbelor. SADOVEANU Z. C. 164. De aceea mam gindit... sa va scap din toate scirbele shi sa facem o dreptate mare. C. PETRESCU I. II 12. Tuturor le pare bine Cau venit scirba la mine. SEVASTOS C. 222. 4. (Invechit shi arhaizant) Minie furie; dushmanie. Balaban a primit porunca... sa dobindeasca indarat prin orice mijloace acele cartzi scrise leshilor intrun ceas de scirba. SADOVEANU Z. C. 103.

scírba f. pl. e (vsl. skrŭbĭ chin grija intristare bg. skrŭbĭ intristare sirb. skrb rus. skorbĭ). Intristare mahnire inima rea: a murit de scirba. Greatza dezgust: mĭe scirba de el.

scarba s. f. g.d. art. scarbei; (fiintze josnice) pl. scarbe

scarba s. f. g.d. art. scarbei; (fiintze marshave fapte reprobabile necazuri) pl. scarbe

scarba be.

scarbe (vorbe triviale) (inv.) s. f. pl.

scarbe (vorbe triviale) s. f. pl.

SCARBA s. v. dezgust.

SCARBA s. v. amaraciune animozitate cearta chin ciuda conflict dezacord dezbinare diferend discordie discutzie disensiune disputa divergentza durere dushmanie frica furie gelozie galceava groaza invidie incercare incrancenare infiorare infricoshare ingrozire inspaimantare intristare invershunare invrajbire litigiu mahnire manie necaz neintzelegere nemultzumire neplacere oroare ostilitate patima pas patimire pica pizma pornire ranchiuna spaima suferintza suparare teama temere teroare tristetze ura vrajba vrajmashie zazanie.

Scarba ≠ deliciu veselie voioshie

SCIRBA s. aversiune dezgust greatza ingretzoshare oroare repulsie sila (livr.) repugnantza (rar) nesuferire (pop. shi fam.) lehamite (inv.) urit (pop. fig.) satz. (Simte o ~ de nedescris pentru...)

scirba s. v. AMARACIUNE. ANIMOZITATE. CEARTA. CHIN. CIUDA. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUTZIE. DISENSIUNE. DISPUTA. DIVERGENTZA. DURERE. DUSHMANIE. FRICA. FURIE. GELOZIE. GILCEAVA. GROAZA. INVIDIE. INCERCARE. INCRINCENARE. INFIORARE. INFRICOSHARE. INGROZIRE. INSPAIMINTARE. INTRISTARE. INVERSHUNARE. INVRAJBIRE. LITIGIU. MIHNIRE. MINIE. NECAZ. NEINTZELEGERE. NEMULTZUMIRE. NEPLACERE. OROARE. OSTILITATE. PATIMA. PAS. PATIMIRE. PICA. PIZMA. PORNIRE. RANCHIUNA. SPAIMA. SUFERINTZA. SUPARARE. TEAMA. TEMERE. TEROARE. TRISTETZE. URA. VRAJBA. VRAJMASHIE. ZIZANIE.

scirba (be) s. f. 1. (Inv. Mold. Trans.) Suparare chin amar. 2. (Mold.) Nenorocire napasta. 3. Dezgust repulsie plictis. 4. Greatza sila. Sl. skrŭbĭ (Miklosich Slaw. Elem. 45; SHeineanu Semasiol. 215) cf. bg. skrab slov. skrb. Der. scirbavnic (var. scirbelnic) adj. (Mold. respingator); scirbi (var. inv. oscirbi) vb. (inv. a mihni a necaji; refl. inv. a se intrista; refl. a se plictisi a i se uri); scirbos adj. (respingator; nesuferit iritabil) in Munt.

scarba scarbe s.f. (reg.) 1. Cearta vrajba. 2. Sila. Din sl. skrǔbǐ „grija intristare” (SHaineanu Scriban; Miklosich cf. DER; DEX MDA).

rau de scarba expr. 1. care se ingretzosheaza ushor. 2. v. rau de paguba (2).