amaraciune sf [At: CORESI EV. 15 / Pl: ~ni / E: amari (sau amar) + (a)ciune] 1 Insushirea de a fi amar (1) Si: amareala (2) (rar) amarie. 2 (Mpl) (Obiect cu) gust amar. 3 (Fig) (Sentiment de) durere. 4 Reavointza. 5 (Stare sufleteasca de) indignare impreunata cu tristetze. 6 (Bot; reg) Hashmaciuca (Anthriscus silvestris). 7 (Bot; reg) Coronishte (Coronilla varia). 8 (Bot) Amarataciune.

AMARACIÚNE amaraciuni s. f. 1. Insushirea de a fi chinuitor dureros amar. Caci atunce lesne in amor credeam SHi amaraciuneai inca nu shtiam. NEGRUZZI S. II 30. ♦ Durere tristetze. Horia e omul de piatra in care sa concentrat toata taria muntzilor aspri shi stincoshi toata amaraciunea veacurilor de iobagie. BOGZA T. 38. Ishi pierdu cumpatul de suparare shi amaraciune. ISPIRESCU L. 27. Aceshtias curata saracie!... zise imparatul in sine plin de amaraciune. CREANGA P. 262. Din cupa desfatarii amaraciunea nashte. ALEXANDRESCU P. 105. ◊ Loc. adv. Cu amaraciune = cu tristetze cu suparare. Lam auzit pe tata shoptind cu amaraciune shi privinduma cu mila. SADOVEANU N. F. 6. Chemarea unui filozof? zise umbra surizind cu amaraciunefoarte bine! EMINESCU N. 62. ♦ Intimplare imprejurare dureroasa chinuitoare; chin. Noi in viatza noastra... am avut grele amaraciuni shi asupriri. SADOVEANU N. F. 28. 2. Amareala (1). Amaraciunea chininei. ◊ Bine raspunse in sfirshit greu Ruset inghitzindushi intruna amaraciunea gurii. SADOVEANU Z. C. 321.

AMARACIÚNE amaraciuni s. f. 1. Durere tristetze. ♦ Imprejurare intamplare dureroasa. 2. Gust amar; amareala (1). Din amar + suf. (a)ciune.

AMARACIÚNE ~i f. 1) Stare sufleteasca apasatoare. ~ea despartzirii. 2) Gust amar; amareala. [G.D. amaraciunii] /amar + suf. ~aciune

amaraciune f. 1. gust amar; 2. fig. suparare intristare: in cupa desfatarii amaraciunea nashte GR. AL. [Macedorom. amareatza = lat. AMARITIES].

amaracĭúne f. (d. a amari). Gust amar: amaraciunea pelinuluĭ. Fig. Durere intristare: a vorbi cu amaraciune amaraciunile vietziĭ.

amaraciúne (mahnire) s. f. g.d. art. amaraciúnii; pl. amaraciúni

amaraciúne s. f. g.d. art. amaraciúnii; pl. amaraciúni

amaraciune

AMARACIÚNE s. 1. amareala. (~ pelinului.) 2. v. mahnire.

AMARACIUNE s. 1. amareala. (~ pelinului.) 2. intristare mahnire necaz suparare tristetze (inv. shi pop.) obidire (pop.) obida (inv. shi reg.) scirba (Transilv. Mold. shi Bucov.) banat (inv.) mihneala mihniciune scirbie (fig.) catranire. (TZia trecut ~?)