OCÁRA ocari s. f. (Pop.) Vorba sau fapta care mustra cearta rushineaza pe cineva; ocarare; umilire infruntare; defaimare jignire insulta; situatzie rushinoasa dezonoranta in care se afla cineva; rushine dezonoare. ◊ Loc. adj. De ocara = compromitzator jignitor rushinos. ◊ Expr. A ajunge sau a (se) face a fi a (se) lasa a ramane de ras shi de ocara = a ajunge (sau a se face a fi etc.) demn de dispretz de batjocura; a (se) compromite. (Rar) A da de ocara cu... = a (se) face de ras cu... Din ocari (derivat regresiv).

ocara sf [At: CORESI EV. 197 / V: ~re / Pl: ocari shi (inv) ~re ocara ocaruri / E: pvb ocari] 13 Vorba sau fapta care (mustra) (rushineaza sau) supara pe cineva Si: umilire (inv) infruntare. 4 Defaimare. 5 Batjocura. 6 (Inv; ilav) Cu ~ In chip jignitor. 7 (Ila) De ~ Compromitzator. 89 (Pop; ie) A ajunge (sau a (se) face a fi etc.) de (ras shi de) ~ A ajunge sau a (se) face a fi etc. demn de dispretz de batjocura Si: a (se) compromite. 10 (Inv; ie) A ridica pe cineva ~ A defaima. 11 (Rar; ie) A da de ~ cu... A se face de ras. 12 Situatzie rushinoasa dezonoranta in care se afla cineva Si: dezonoare rushine. 13 (Is) ~ra lumii Persoana demna de dispretz.

OCÁRA ocari s. f. (Pop.) Vorba sau fapta care mustra cearta rushineaza pe cineva; ocarare; umilire infruntare; defaimare jignire insulta; situatzie rushinoasa dezonoranta in care se afla cineva; rushine dezonoare. ◊ Loc. adj. De ocara = compromitzator jignitor rushinos. ◊ Expr. A ajunge sau a (se) face a fi a (se) lasa a ramane de ras shi de ocara = a ajunge (sau a se face a fi etc.) demn de dispretz de batjocura; a (se) compromite. (Rar) A da de ocara cu... = a (se) face de ras cu... Din ocari (derivat regresiv).

OCÁRA ocari s. f. Vorba sau fapta care mustra cearta supara pe cineva; rushinare umilire infruntare; defaimare jignire insulta. Limbutai vanitate... nu mai putea indura asemenea ocara. C. PETRESCU A. R. 31. Incepura al improshca cu pietre urmindul cu sudalmi shi cu ocari pina acasa NEGRUZZI S. I 225. Ducetziva de muritzi mai bine slobozi decit sa traitzi in robie shi ocara. RUSSO O. 34. ◊ Loc. adj. De ocara = compromitzator rushinos. TZin ei. de ocara numirea de valah nevrind a fi chematzi altfel decit romini. BALCESCU O.II 176. ◊ Expr. A ajunge (sau a (se) face a fi a (se) lasa a ramine de ris shi) de ocara = a ajunge (sau a (se) face etc.) demn de dispretz de batjocura. Era de ris shi de ocara pretutindeni. GALACTION O. I 86. O invatza sa nu se lase... caci altfel se face de ocara. STANOIU C. I. 213. Aceste creaturi Nice rushine nau sa ieie in smintitele lor guri Gloria neamului nostru sprea o face de ocara. EMINESCU O. I 151. A da de ocara = a ajunge a se face de ris. Fara prietenia shi ocrotirea lui Mushat Constantin ar fi dat de ocara cu militaria. GALACTION O. I 135.

OCÁRA ocari f. Mustrare umilitoare; dojana jignitoare; batjocura. Cuvinte de ~. ◊ A ajunge de ~a se face de ras. v. A OCARI. /Din a ocari

ocara f. rushine mare necinste. [Slav. OKARŬ mustrare].

ocára f. pl. arĭ (vsl. *ukara kara cearta d. karati a lovi a pedepsi sirb. [rut. rus.] kára pedeapsa kárati a ocari. V. ocarasc). Vechĭ. Rushine injosire: a suferi o ocara ocarĭ. Azĭ. Mustrare cu vorbe aspre (unuĭ inferior): a trage o ocara unor copiĭ obraznicĭ. A ajunge (de ris shi) de ocara a ajunge intr’o stare proasta. A da a face de ocara a compromite a face sa simta rushine.

ocare sf vz ocara

ocára (pop.) s. f. g.d. art. ocắrii; pl. ocắri

ocára s. f. g.d. art. ocarii; pl. ocari

OCÁRA s. 1. blestem imprecatzie (livr.) maledictzie. (Poeziile contzineau multe ~.) 2. batjocura rushine (inv. shi pop.) mascara (inv.) necinste. (Sa facut de ~.) 3. afront injurie insulta. jignire ofensa rushine umilintza (livr.) ultraj vexatziune (pop.) hula sudalma suduitura (inv.) basau dosada infruntare necinste obida (fig.) atingere (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~ ce i sa adus.)

OCÁRA s. v. admonestare cearta certare dezonoare dojana dojenire imputare injuratura morala mustrare necinste observatzie reprosh rushine.

OCARA s. 1. blestem imprecatzie (livr.) maledictzie. (Poeziile contzineau multe ~.) 2. batjocura rushine (inv. shi pop.) mascara (inv.) necinste. (Sa facut de ~.) 3. afront injurie insulta jignire ofensa rushine umilintza (livr.) ultraj vexatziune (pop.) hula sudalma suduitura (inv.) basau dosada infruntare necinste obida (fig.) atingere (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~ ce i sa adus.)

ocara s. v. ADMONESTARE. CEARTA. CERTARE. DEZONOARE. DOJANA. DOJENIRE. IMPUTARE. INJURATURA. MORALA. MUSTRARE. NECINSTE. OBSERVATZIE. REPROSH. RUSHINE.

Ocara ≠ lauda