8 definitzii pentru umilire
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
UMILÍRE umiliri s. f. Actziunea de a (se) umili shi rezultatul ei. V. umili.
UMILÍRE umiliri s. f. Actziunea de a (se) umili shi rezultatul ei. V. umili.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
umilire1 sf [At: MARCOVICI in RET. ROM. 83 / Pl: ? / E: umili1] 1 (Inv) Induioshare. 2 Smerire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
umilire2 sf [At: F. AARON I. II 321/23 / Pl: ~ri / E: umili2] 1 (Inv) Supunere. 2 Injosire. 3 Jignire. 4 (Pex) Oropsire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
UMILÍRE umiliri s. f. Actziunea de a (se) umili shi rezultatul ei. 1. Atitudine umila; smerenie umilintza (1). Un sint de piatra care pe pamint rasturnat sta TZinind minelencrucite cun aer de umilire. NEGRUZZI S. II 85. 2. Jignire injosire ofensa umilintza (2). Mam stapinit shi iam urmat sfatul dar va inchipuitzi ce umilire! DUMITRIU N. 36. Orice aluzie la faptul k era orfan i era suparatoare k o umilire nedreapta. CALINESCU E. O. I 55. Cite umiliri rabda cite defaimari sufere. NEGRUZZI S. I 323.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
umilíre s. f. g.d. art. umilírii; (jigniri) pl. umilíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
umilíre s. f. g.d. art. umilírii; (jigniri) pl. umilíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
UMILÍRE s. 1. v. ploconire. 2. v. injosire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
UMILIRE s. 1. injosire ploconeala ploconire (fam.) caciulire. (~ cuiva in fatza...) 2. degradare injosire (inv. ) degradatzie. (Munca nu e o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
umilire, umilirisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a (se) umili shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- Un sint de piatra care pe pamint rasturnat sta TZinind minelencrucite cun aer de umilire. NEGRUZZI S. II 85. DLRLC
-
-
- Mam stapinit shi iam urmat sfatul dar va inchipuitzi ce umilire! DUMITRIU N. 36. DLRLC
- Orice aluzie la faptul k era orfan i era suparatoare k o umilire nedreapta. CALINESCU E. O. I 55. DLRLC
- Cite umiliri rabda cite defaimari sufere. NEGRUZZI S. I 323. DLRLC
-
-
etimologie:
- umili DEX '98 DEX '09