UMILÍRE umiliri s. f. Actziunea de a (se) umili shi rezultatul ei. 1. Atitudine umila; smerenie umilintza (1). Un sint de piatra care pe pamint rasturnat sta TZinind minelencrucite cun aer de umilire. NEGRUZZI S. II 85. 2. Jignire injosire ofensa umilintza (2). Mam stapinit shi iam urmat sfatul dar va inchipuitzi ce umilire! DUMITRIU N. 36. Orice aluzie la faptul k era orfan i era suparatoare k o umilire nedreapta. CALINESCU E. O. I 55. Cite umiliri rabda cite defaimari sufere. NEGRUZZI S. I 323.