SMERÉNIE s. f. Atitudine umila supusa respectuoasa; comportare modesta plina de bunacuviintza. ♦ (Bis.) Evlavie cucernicie pioshenie. Din si. sŭmĕrjenije.

smerenie sf [At: COD. VOR. ² 339 / V: (inv) zm~ / Pl: ~i / E: vsl съмѣрѥниѥ] 1 Atitudine umila shi supusa Si: umilintza (irg) mila¹ (inv) molcomire oviliciune smericiune smerire (1) (ivr) minuniciune smerintza smeritura (fam) spaseala spasenie. 2 (Inv) Modestie. 3 Sfiala. 4 (Inv) Pudoare. 5 (Inv) Situatzie inferioara. 6 (Inv) Micshorare. 7 Respect shi pretzuire izvorate din recunoashterea superioritatzii cuiva sau a ceva Si: (rar) smereala (ivr) smernicie. 8 (Bis) Sentiment religios manifestat prin atashament shi respect deosebit fatza de biserica shi de practicile ei Si: credintza (20) cucernicie (1) cuvioshie (3) evlavie (2) pietate religiozitate (liv) devotziune (1) (rar) pioshenie piozitate (inv) blagocestie blagocestvie hristoitie plecare plecat¹ ravna ravnire smerire (4) supunere umiliatziune umilitate. 10 (Inv) Pocaintza.

SMERÉNIE s. f. Atitudine umila supusa respectuoasa; comportare modesta plina de bunacuviintza. ♦ (Bis.) Evlavie cucernicie pioshenie. Din sl. sŭmĕrjenije.

SMERÉNIE s. f. Atitudine umila supusa respectuoasa; comportare modesta plina de bunacuviintza; (Bis.) supunere in fatza lui dumnezeu evlavie cucernicie. [Maica Rahila] primi in casutza ei pe copila shi incepu so invetze cuviintza shi smerenia calugareasca. GALACTION O. I 317. [Calugarul] incepu a minca cu smerenie shi cumpatat fara graba. HOGASH M. N. 122. Sta smirna inaintea fiului sau shii vorbea cu smerenie k unui om strain shi foarte respectat. VLAHUTZA O. A. I 89.

SMERÉNIE f. 1) Atitudine smerita; comportament respectuos. 2) rel. Sentiment religios manifestat prin indeplinirea scrupuloasa a practicilor bisericeshti; cuvioshie; pietate; evlavie; cucernicie; religiozitate. [G.D. smereniei; Sil. nie] /<sl. sumérjenije

smerenie f. umilintza. [Slav. SŬMIERIENIIE].

smerénie f. (vsl. sŭmĭerĭeniĭe). Modestie umilintza: smerenia sihastrului.

zmerenie sf vz smerenie

zmerenie s.f. v. smerenie.

smerénie (nie) s. f. art. smerénia (nia) g.d. smerénii art. smeréniei

smerénie s. f. (sil. nie) art. smerénia (sil. nia) g.d. art. smeréniei; pl. smerénii

SMERÉNIE s. 1. v. umilintza. 2. umilintza (inv.) smericiune smerire (fam.) spaseala spasenie. (Cu ~ i saruta dreapta.) 3. plecare supunere umilintza (livr.) obsecviozitate (inv.) plecat umiliatziune umilitate. (~ in fatza...) 4. (BIS.) credintza cucernicie cuvioshenie cuvioshie evlavie pietate pioshenie piozitate religiozitate (livr.) devotziune (inv.) blagocestie blagocestivie hristoitie ravna ravnire smerire. (~ unui credincios.)

SMERÉNIE s. v. candoare castitate feciorie inocentza modestie neprihanire nevinovatzie pudicitate pudoare virginitate.

SMERENIE s. 1. umilintza (inv.) micshorare mila molcomire. (De o ~ excesiva.) 2. umilintza (inv.) smericiune smerire (fam.) spaseala spasenie. (Cu ~ i saruta dreapta.) 3. plecare supunere umilintza (inv.) plecat umiliatziune umilitate. (~ in fatza divinitatzii.) 4. (BIS.) credintza cucernicie cuvioshenie cuvioshie evlavie pietate pioshenie piozitate religiozitate (livr.) devotziune (inv.) blagocestie blagocestivie hristoitie rivna rivnire smerire. (~ unui bigot.)

smerenie s. v. CANDOARE. CASTITATE. FECIORIE. INOCENTZA. MODESTIE. NEPRIHANIRE. NEVINOVATZIE. PUDICITATE. PUDOARE. VIRGINITATE.