religiozitate sf [At: (a. 1851) URICARIUL, V, 147/17 / P: ~gi-o~ / V: (înv) ~ighi~, ~osi~ / S și: ~osi~ / E: fr religiosité, ger Religiosität] 1 Sentiment religios profund Si: evlavie (1), pietate. 2 (Fig) Atenție mare. 3 (Fig) Rigurozitate (1).

RELIGIOZITÁTE s. f. Sentiment religios profund, evlavie. De atunci încoace, mai mult din patriotism decît din religiozitate, sîntul cel cu diploma de național deveni obiectul celei mai înfocate venerațiuni din partea moldovenilor. HASDEU, I. V. 35. ♦ Fig. Atenție mare, reculegere. Așternu un prea frumos răvaș pe care Vitoria îl ascultă cu religiozitate. SADOVEANU, B. 45.

RELIGIOZITÁTE s.f. Sentiment religios profund, evlavie, pietate. ♦ (Fig.) Strictețe, rigurozitate, sfințenie; atenție mare. [Cf. lat. religiositas, it. religiosità, fr. religiosité].

RELIGIOZITÁTE s. f. 1. evlavie, pietate. 2. reculegere. (< fr. religiosité, germ. Religiosität)

RELIGIOZITÁTE f. Sentiment religios manifestat prin îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericești; evlavie; pietate; cuvioșie; cucernicie; smerenie. [Sil. -gi-o-] /<fr. religiosité, germ. Religiosität

religiozitate f. sentiment religios.

*religiozitáte f. (lat. religiósitas, -átis). Calitatea de a fi religios, evlavie: a te apropia cu religiozitate.

religiozitáte (-gi-o-) s. f., g.-d. art. religiozitắții

religiozitáte s. f. (sil. -gi-o-), g.-d. art. religiozității

religiozitate, -tăți.

RELIGIOZITÁTE s. v. credință.

RELIGIOZITATE s. (BIS.) credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, smerenie, (livr.) devoțiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, rîvnă, rîvnire, smerire.