PIETÁTE s. f. 1. Comportament religios plin de veneratzie shi recunoshtintza. 2. Evlavie smerenie cucernicie. 3. Sentiment de respect profund shi duioshie fatza de cineva sau ceva. [Pr.: pie] Din fr. pieté lat. pietas atis.

pietate sf [At: CALENDARIU (1794) 34/33 / P: pie~ / Pl: ~tatzi / E: fr piété lat pietas atis] 1 (Inv) Mila. 2 (Inv) Indurare. 3 (Inv) Bunavointza. 4 (Inv; is) Munte de ~ Casa de imprumut prin amanet. 5 Sentiment de duioshie shi de respect profund fatza de cineva sau de ceva Si: (rar) pioshenie veneratzie. 6 Sentiment religios manifestat prin atashament shi respect deosebit fatza de biserica shi de practicile ei Si: cucernicie evlavie religiozitate (liv) devotziune (rar) piozitate.

PIETÁTE s. f. 1. Evlavie smerenie cucernicie. 2. Sentiment de respect profund (amestecat cu iubire sau duioshie) fatza de cineva sau de ceva. [Pr.: pie] Din fr. piété lat. pietas atis.

PIETÁTE s. f. 1. Spirit religios cucernicie evlavie smerenie. Prin pietatea domnilor... [manastirea Neamtzu] capata venituri insemnate. NEGRUZZI S. I 214. 2. Iubire plina de respect; devotament atashament. Am invatzat a privi cu atentzie shi cu pietate inspre depozitul sacru al literaturii populare. SADOVEANU E. 159. Aceasta pietate a lui A. Russo pentru limba vie cum e in popor vine desigur shi din priceperea lui. IBRAILEANU SP. CR. 114. Cele opt medalioane sculpturale... dasupra arcadelor laterale ne atesta shi ele pietatea shi iubirea de vinatoare ale invingatorului Daciei. ODOBESCU S. III 73. 3. (In expr.) Munte de pietate v. munte. Pronuntzat: pie.

PIETÁTE s.f. 1. Evlavie smerenie. ♦ Mila. ◊ Munte de pietate = casa de imprumut prin amanet. 2. Devotament. [Pron. pie. / < fr. piété cf. lat. pietas].

PIETÁTE s. f. 1. evlavie smerenie; devotziune. 2. sentiment de respect profund fatza de cineva sau ceva. (< fr. piété lat. pietas)

PIETÁTE f. 1) Sentiment religios manifestat prin respectarea shi exercitarea conshtiincioasa a practicilor bisericeshti; cucernicie; cuvioshie; evlavie; religiozitate; smerenie. 2) Atitudine plina de respect shi duioshie (fatza de cineva sau de ceva). [G.D. pietatzii; Sil. pie] /<fr. piété lat. pietas ~atis

pietate f. 1. evlavie; 2. iubire pentru parintzii sai: pietate filiala.

*pietáte f. (lat. pietas átis). Evlavie respect p. religiune mare ĭubire de parintzĭ orĭ p. ceĭ mortzĭ.

pietáte (pie) s. f. g.d. art. pietắtzii

pietáte s. f. (sil. pie) g.d. art. pietatzii

PIETÁTE s. v. credintza.

PIETÁTE s. v. indurare mila milostivire.

PIETATE s. (BIS.) credintza cucernicie cuvioshenie cuvioshie evlavie pioshenie piozitate religiozitate smerenie (livr.) devotziune (inv.) blagocestie blagocestivie hristoitie rivna rivnire smerire.

pietate s. v. INDURARE. MILA. MILOSTIVIRE.

pietáte s. f. Mila evlavie veneratzie devotament. Lat. pietatem (sec. XIX). Der. impietate s. f. (lipsa de pietate); pios adj. din fr. pieux; pietos adj. fara intrebuintzare cuvint fortzat de Odobescu dupa it. pietoso.