PIETÁTE s. f. 1. Spirit religios cucernicie evlavie smerenie. Prin pietatea domnilor... [manastirea Neamtzu] capata venituri insemnate. NEGRUZZI S. I 214. 2. Iubire plina de respect; devotament atashament. Am invatzat a privi cu atentzie shi cu pietate inspre depozitul sacru al literaturii populare. SADOVEANU E. 159. Aceasta pietate a lui A. Russo pentru limba vie cum e in popor vine desigur shi din priceperea lui. IBRAILEANU SP. CR. 114. Cele opt medalioane sculpturale... dasupra arcadelor laterale ne atesta shi ele pietatea shi iubirea de vinatoare ale invingatorului Daciei. ODOBESCU S. III 73. 3. (In expr.) Munte de pietate v. munte. Pronuntzat: pie.