EVLÁVIE, evlavii, s. f. Religiozitate profundă, exteriorizată printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie. ♦ Fig. Comportare respectuoasă și admirativă față de cineva sau de ceva. – Din ngr. evlávia.

evlavie sf [At: IST. Ț. R. 122 / Pl: ~ii, (înv) ~lăvii / E: ngr εὐλάβεια] 1 Sentiment religios manifestat printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești Si: cucernicie, devoțiune, pietate, religiozitate, smerenie. 2 Atașament sincer și puternic pentru biserică și practicile sale, pentru reprezentanții săi Si: cucernicie, devoțiune, pietate, religiozitate, smerenie. 3-4 (Îljv) Cu ~ Evlavios. 5 (Pex) Comportare respectuoasă. 6 Devotament (puternic) față de o persoană sau pentru un lucru, pentru o idee etc. Si: adorație, venerație. corectată

EVLÁVIE, evlavii, s. f. Sentiment religios manifestat printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie. ♦ Fig. Comportare respectuoasă și admirativă față de cineva sau de ceva. – Din ngr. evlávia.

EVLÁVIE s. f. Sentiment religios exteriorizat printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie, pietate, religiozitate. Cu evlavie și rar, Tomșa făcu trei cruci și sărută cartea sfîntă cu ochii închiși. SADOVEANU, O. VII 72. ◊ (Ironic) Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri. EMINESCU, O. I 150. ◊ (Poetic) Cînd însuși glasul gîndurilor tace, Mă-ngînă cîntul unei dulci evlavii. EMINESCU, O. I 120. ♦ Fig. Comportare respectuoasă; reculegere. Vartolomeu Diaconu urmărea plimbarea streinului cu o adevărată și mută evlavie. C.PETRESCU, A. 287. Dar ne-am grăbi, că sîntem cam de departe, încheie el, înclinîndu-se cu oarecare evlavie înaintea mea. HOGAȘ, M. N. 112.

EVLÁVIE f. 1) Sentiment religios, manifestat în îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericești; pietate; religiozitate; smerenie; cuvioșie; cucernicie. 2) fig. Atitudine de respect și duioșie față de cineva sau de ceva; pietate. [G.-D. evlaviei; Sil. e-vla-vi-e] /<ngr. evlávia

evlavie f. frica lui D-zeu. [Gr. mod.].

evlávie f. (ngr. evlávia, vgr. eulábeia). Sfială, respect. Pietate.

evlávie (e-vla-vi-e) s. f., art. evlávia (-vi-a), g.-d. art. evláviei; pl. evlávii, art. evláviile (-vi-i-)

evlávie s. f. (sil. -vla-vi-e), art. evlávia (sil. -vi-a), g.-d. art. evláviei; pl. evlávii, art. evláviile (sil. -vi-i-)

evlavie, -viei gen. a.

EVLÁVIE s. v. credință.

EVLAVIE s. (BIS.) credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livr.) devoțiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, rîvnă, rîvnire, smerire.

evlávie (evlávii), s. f. – Devoțiune, pietate. – Mr. evlavie. Ngr. εὐλάβεια. Sec. XVII (Murnu 24; Roesler 566). – Der. evlavios, adj. (cucernic).