ATAȘAMÉNT, atașamente, s. n. Afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau de ceva. – Din fr. attachement.

atașamént sn [At: LTR² / Pl: ~e / E: fr attachement] 1 (Fig) Sentiment de afecțiune puternică față de cineva sau ceva. 2 Dependență sufletească de cineva sau ceva. 3 (Teh; îs) Carnet de - Registru sau jurnal de șantier, în care se țin în evidență, prin notări zilnice, toate operațiunile efectuate la o lucrare. 4 (Teh) Atribuția serviciului de investiții al unei întreprinderi.

ATAȘAMÉNT s. n. Afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau ceva. – Din fr. attachement.

ATAȘAMÉNT s. n. (Cu determinări introduse prin prep. «față de» sau «pentru») Afecțiune puternică și durabilă pentru cineva sau ceva. Exprimînd interesele poporului și adîncul său atașament pentru cauza păcii, Guvernul R.P.R. sprijină cu putere propunerile Congresului popoarelor pentru apărarea păcii de a se rezolva toate chestiunile litigioase pe cale pașnică, pe calea unor acorduri între țările interesate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2676.

ATAȘAMÉNT s. n. Afecțiune puternică și durabilă față de cineva sau de ceva. – După fr. attachement.

ATAȘAMÉNT s.n. 1. Afecțiune puternică pentru cineva sau ceva; prietenie, simpatie, dragoste. 2. Carnet de atașament = registru de șantier în care se notează lucrările executate în vederea întocmirii situațiilor de plată. [Pl. -te. / cf. fr. attachement].

ATAȘAMÉNT s. n. 1. afecțiune puternică pentru cineva sau ceva. 2. caiet de ~ = registru de șantier în care se notează lucrările executate. (< fr. attachement)

ATAȘAMÉNT n. Afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau de ceva. /<fr. attachement

atașament n. sentiment durabil de afecțiune.

*atașamént n., pl. e (fr. attachement). Barb. Alipire, afecțiune vie. Aplicațiune: atașament la muncă.

atașamént s. n., pl. atașaménte

atașamént s. n., pl. atașaménte

ATAȘAMÉNT s. v. simpatie.

ATAȘAMENT s. afecțiune, simpatie, (fig.) slăbiciune, (înv. fig.) plecare. (Simte un real ~ pentru el.)