SMERÉNIE s. f. Atitudine umila supusa respectuoasa; comportare modesta plina de bunacuviintza; (Bis.) supunere in fatza lui dumnezeu evlavie cucernicie. [Maica Rahila] primi in casutza ei pe copila shi incepu so invetze cuviintza shi smerenia calugareasca. GALACTION O. I 317. [Calugarul] incepu a minca cu smerenie shi cumpatat fara graba. HOGASH M. N. 122. Sta smirna inaintea fiului sau shii vorbea cu smerenie k unui om strain shi foarte respectat. VLAHUTZA O. A. I 89.